Spiritul mioritic o să ne scoată din Europa, poate chiar şi din istorie. (după Reporter Virtual)

 

Anul acesta s-a văzut, că ne lăsăm mulşi, întreaga nație,

Tunşi și mergem cuminţi la tăiere, chiar dacă “baciul” Liviu

Este atât de beat sau idiot încât ne-aruncă în prăpastie,

În timp ce-l credem că știe ce face, pentru că se dă bidiviu.

 

Cine ne-a subconștientizat supunerea, spiritul de turmă?

Balada „Mioriţa” cea care este, tradiționala elegie – tristă,

Și ce ne spune-acesta, de la-nceput și până la urmă?

Că baciul este dus cu mințile și cu creerii în batistă,



Pentru că stă de vorbă cu cea mai proastă progenitură: oaia,

Și chiar halucinând de află pericolul ce i se pregătește,

El se complace-n letargie și visare, cu gândul dus dea puia-gaia,

Că își va sacrifica întreaga turmă, nici nu se sinchisește.

 

Când baciul Ungurean îi țintea avutul, cu oi mai grase, mai lânoase,

El vedea, la fel ca Dragnea, nuntaşii „brazi şi păltinaşi”,

„Paseri lăutari, păsărele mii şi stele făclii”, că de nuntă-i se sculase,

Deși balada cam miroase a zoofilie, pentru cârcotași.

 

Tot tocind-o la liceu, a dus la tocirea creierului populației,

Transformând prezentul în istorie și istoria în elegie,

Și-am început să mergem ca oile, fără știrea destinației,

Acolo unde ne mână ciobanul, chiar dacă nIci el nu prea știe.

 

Baciul muntean, teleormănean, a lăsat oița Bombonica, de purie,

Și-a luat o Mioriță Irinucă tinerică, să-i cânte la ureche,

Din “fluieraș de soc”, și de pericol nu mai vrea să știe,

Dacă din stele verzi își poate face neuroni pereche.



Câte o oaie mai oportunistă, mai birchală și mai sprințară

Îi mai şopteşte câte ceva, pe după brazi, „drăguţului bace”

Și-ajunge în scurt timp multimiliardară, și trupeșă din cale-afară,

Cu afaceri doar la stâna statului, ea știe cum le face și desface,

 

Cu trusturi de presă, făcând jocurile şi implicându-se în competiţia

Dintre ciobani, fiindcă ea se visează cea mai tare Mioriță,

Și ca să-și întărescă, în ochii baciului, poziția și supoziția,

Ar vrea pieirea-ntregii turme, tunderea până la ultima șuviță,



Mulgerea până la secătuire, ținerea în țarc,departe de fâneață.

Iar turma nici măcar nu este capabilă să-şi dea sema de asta

Și nici să reacţioneze pentru a se salva de oaia hrăpăreață,

Și turnătoare, și își duce, resemnâdu-se, năpasta.

 

Pentru că de aia este turmă, formată din oi, să meargă otova

După acela, berbece sau măgar, cu talangă care e în față,

Chiar dacă “liderul” e bătut în cap sau dus cu sorcova,

Și rage doar minciuni sfuntate, până ce apele îngheață.

 

La fel și infractorii, merg în turmă, strâns uniți, un gând și-o vrere

În jurul marilor pușcăriabili, ca să-și salveze liberatea fiecare

Și-averile-adunate prin jefuirea țării, cât timp sunt la putere,

Și acţionează doar mânaţi de instinctul natural de conservare.

Mizeria morală din politică și apatia națională mioritică de la vot,

Au dus turma electoratului captiv în drumul spre prăpastie,

Calea spre dezvoltare au blocat-o, apaticii acuma nu mai pot,

Să o elibereze, și uite-așa trăim tot într-o tristă elegie.


 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)