De cînd e el românu-atâta știe:
Mănânc pe datorie și beau pe veresie.
El este fericit și din nimic
Dacă din cel nimic îi dai și lui un pic.
Crescut naiv și mioritic,
Îndură mult până la punctul critic,
Speră mereu și crede în minuni,
Îți soarbe vorbele chiar dacă sunt minciuni.
Se-adună unde este de pomană,
Altfel e credincios și bun de pus pe rană,
Să judece, e ca și o tortură,
Lui-i este bine datul “mură-n gură”.
Și chiar mai mult, de poate să primească,
Orice, dar fără să muncească,
E bun primit, că sunt indemnizații,
Sau ajutoare, prime, alocații,
Totu-i să i se dea…și dacă i-ai promis,
Vei fi alesul lui în mod precis.
Că-n sărăcia lui îi e totuna,
Că i-a ținut de cald un pic minciuna.
Guvernul, pentru pensii se-mprumută,
De-afară cu peste treizeci la sută,
Dar ca s-arate c-a purces la fapte,
Mai crește pensia cu înc-un kil de lapte.
Celor ce-n viață n-au contribuit
Le crește “socialul”…poporu-i mulțumit.
Ușor e să culegi fără să sameni!
Și-i vorba de un million de oameni.
Salariul minim brut acum va crește,
Dar la finanțe banul nu sporește,
Că bugetarii asta au votat,
Să aibă solda peste cea de la privat.
Și să primească-n plus și spor de stress
De la partidul pe care și l-au ales.
Cei ce produc și bugetul îl țin
E treaba lor de-or să primească mai puțin.
Totu-i argumentat, justificat,
Jumate din români, ce n-au plecat,
Trăiesc sub limita de jos a sărăciei,
Numai din cauza lenei și-a hoției.
Forța de muncă, tânără, pleacă-n afară
Într-o proporție ce te-nfioară,
Lipsă-n învățământ, la fel și sănătatea,
Soluția Olguței: creștem natalitatea!
Că dacă-i să ne aplecăm la mintea ei,
Bărbații să muncească la femei!
Femeile să stea la stat și să gesteze,
Bărbații doar să bea și să presteze.
Se scuză,de părerea ei o ceri
Că nu ne-mprumutăm de azi , de ieri,
Cinci miliarde euro pe an, în flux,
Numai pe pensii și pe “bugetari de lux”.
Și-astfel suntem de-acum datori cu toții
De o s-ajungem să ne vindem și chiloții.
Pentru miniștrii n-are importanță,
Că ei muncesc de zici că-s în vacanță.
