Societatea când se adâncește-n boală, necesită o intervenție chirurgicală.

Societatea când se adâncește-n boală necesită o intervenție chirurgicală

O boală insidioasă se răspândește peste tot,

Se cheamă ea “nefericirea” și-atacă orice vârstă,

Unde-i terenul slab, prinde mai repede, socot,

Chiar dacă poarta de intrare e o fisură mai îngustă.

 

 

Nefericirea duce imediat la pierderea valorilor de bine,

De adevăr și de drepate, și de frumos, că nu le mai percepe,

Și-atuncea eul fiecăruia se-nchide tot mai mult în sine,

Și-un simț al deznădejdii, să ronțărie începe.

 

Terenul cel mai vulnerabil apare din singurătate,

Dacă instinctul supraviețuirii nu te ajută să te adaptezi,

Văzând cum unii-n jur prosperă, privind cu superioriate,

Începi să te-ndoiești de tine, în forța ta să nu mai crezi.

 

Întâi se aciuiește-n suflet, părând că psihicul e liber,

S-aleagă, să discearnă, însă nefericirea tot distorsionează,

Fiindcă sufletul e parte-a inconștientului mister,

Și spiritul ți se transformă pe cât nefericirea avansează.

 

Agresiunea și  nesigurața socială, sunt forte ale-opresiunii,

Ce-acționează ferm dar insensibil, și-ncet duc la depresie ,

Căci sunt exercitate de politicienii psihopați ale comuniunii,

Avizi de bani și de putere, și refractari la orișice concesie.

 

Așa se face că întreaga populație se-mparte, în mare măsură,

Între opresori (cei psihopaţi) şi oprimaţi (cei depresivi),

Căci opresorii psihopați, stau deasupra, doar prin impostură,

Iar depresivii oprimați stau dedesupt, fiind pasivi.

 

Și între ei este un strat al celor ce-s normali în fire,

Socializând din vreme, și de prieteni sau de rude-nconjurați,

Dar stratu-acesta-n timp devine din ce în ce tot mai subțire,

Pentru că unii urcă deasupra, iar alții-n jos sunt dezechilibrați.

 

Căci psihopații-au ocupat chiar toate posturile cheie-n țară,

Și stăm din ce în ce mai rău cu pretinsa sănătate  mentală,

Căci între-opresivi și oprimați e un război care se desfășoară,

Dar cine recunoaşte? Atunci s-ar lua măsuri, fără-ndoială.

 

Totul e consecința felului în care, de un secol încoace,

S-a petrecut și-ncă se desfășoară selecția umană,

O personalitate traumatizată se-asunde-n carapace,

Și intervine-atunci depresia ratării, așa, ca o capcană.

 

Ratarea-i punctu-n jurul căruia se-nvârte totul,

Destinele sunt neîmplinite, disociate, curmate prematur,

Fiindcă-s dominate de niște incapabili, psihopați de-a dreptul,

Pe Biblie jurați, dar conștienți că-i un sperjur.


Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)