Societatea când se adâncește-n boală, necesită o intervenție chirurgicală.

O boală insidioasă se răspândește peste tot,

Se cheamă ea “nefericirea” și-atacă orice vârstă,

Unde-i terenul slab, prinde mai repede, socot,

Chiar dacă poarta de intrare e o fisură mai îngustă.

 

Nefericirea duce imediat la pierderea valorilor de bine,

De adevăr și de drepate, și de frumos, că nu le mai percepe,

Și-atuncea eul fiecăruia se-nchide tot mai mult în sine,

Și-un simț al deznădejdii, să ronțărie începe.

 

Terenul cel mai vulnerabil apare din singurătate,

Dacă instinctul supraviețuirii nu te ajută să te adaptezi,

Văzând cum unii-n jur prosperă, privind cu superioriate,

Începi să te-ndoiești de tine, în forța ta să nu mai crezi.

 

Întâi se aciuiește-n suflet, părând că psihicul e liber,

S-aleagă, să discearnă, însă nefericirea tot distorsionează,

Fiindcă sufletul e parte-a inconștientului mister,

Și spiritul ți se transformă pe cât nefericirea avansează.

 

Agresiunea și  nesigurața socială, sunt forte ale-opresiunii,

Ce-acționează ferm dar insensibil, și-ncet duc la depresie ,

Căci sunt exercitate de politicienii psihopați ale comuniunii,

Avizi de bani și de putere, și refractari la orișice concesie.

 

Așa se face că întreaga populație se-mparte, în mare măsură,

Între-opresori (cei psihopaţi) şi oprimaţi (cei depresivi),

Cu opresorii psihopați, deasupra stâd prin impostură,

Iar depresivii oprimați stau dedesupt, fiind pasivi.

 

Și între ei este un strat al celor ce-s normali în fire,

Socializând din vreme, sunt de prieteni sau de rude-nconjurați,

Dar stratu-acesta-n timp devine din ce în ce tot mai subțire,

Pentru că unii urcă deasupra, iar alții-n jos sunt afundați.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)