(după Spartakus)
Achitarea, în primă instanță, a lui Călin Popescu-Tăriceanu
A produs un orgasm colectiv în cuibul limacșilor de partid,
Care s-au bucurat, desigur, nu atât că domnul Nevesteanu
O să își râdă-n pumnii strânși, cu râsul lui ăla perfid,
Și n-o să schimbe haremul de neveste, cu o echipă de colegi
De „facultate”, ci că probabil li s-a dublat tainul de rahat
Turcesc, din partea patronilor, că-s leșinați e zile-ntregi,
De când cu sufletul în pipotă, verdictul au avut de așteptat.
Au avut toți o-adevărată izbucnire de entuziasm bălos
Mixat cu furie la adresa celor care-au vrut să îl înfunde
Pe neprihănitul și preacinstitul umblător cu bilețele roz,
Că dacă ar putea, în piața publică i-ar rade și i-ar tunde.
Ponta, Bârsan, Diniță, Tăriceanu, plus alte zeci de nume
De „penali”, nu chiar atât de rezonante public, achitați,
“Deci câți mai trebuie ca președintele, să înțeleagă anume
Că ciorditorii au fost hăituiți de procurorii exaltați?”
“Și să admită că ține pe funcție o inchizitoare, vai și-amar,
De care îi e frică, precum și o armată de căpușe-obediente ,
Care s-ar fi umflat pe bază de cătușe, folosite discreționar!”
Așa că achitările, vor fi pe timp ce trece, mai frevente.
Decizia, e în primă instanță, deci mare valoare nu prea are.
Dacă la recurs li se pune pata judecătorilor și ți-l condamnă?
Faptul că niște judecători l-au achitat pe Tări,nu mi se pare
Neapărat că au făcut dreptate, dar nici că ecurat,nu-nseamnă.
la câtă presiune a fost pe ei, pe acești bieți amețiți judecători
Nici n-au fugit, nici nu au stat pe loc, ci s-au împiedicat,
Ca-n bancul cu găina. Dacă politicul mai trage niște sfori,
Probele existente în dosar ajung la recondiționat.
Oricât ne-ar pare de curioase, achitările au latura lor bună:
Căci desființează toată propaganda “persecutărilor politice”,
“Judecătorilor la mâna serviciilor secrete”. Minciuna se răzbună,
În coada ei comentatorii Antena 3 încep să se împiedice.
