CAPITOLUL 2.2: Sentimentalismul feminin

 

Ea:  Îti răpește sufletul doar cine este în stare să-l vadă.

El:  Adică nimeni…sufletul este detectabil numai când se desparte de  trup. Ce ți-a răpit este mintea.

Ea:  (citând din Ioan Sabin Pop)  Ți-am sărutat sufletul și…m-am trezit cu trupul tău în brațe!

El:  De foarte multe ori “suflețelul” este numai momeala…dacă ești  flămând, asta este!  Muști și rămâi agățat în undiță.

Ea:  Daca vei avea curajul să mă iubești, te vei bucura de miracolul la care ceilalți nu au avut acces, pentru că l-am păstrat pentru tine:  puritatea, realul, autenticul.

El:  Nu zău? De unde știai că am sa vin? Dacă până acum ai falsat, de unde știu eu că acum esti autentică . Și știi ceva? Nu cred în miracole. Lupul își schimbă părul dar năravul ba. Miracolul l-ai păstrat pentru tine, să atragă așa cum becul atrage fluturii…care se ard.

Ea:  (citând din Paulo Coelho)  Viața uneori este foarte zgârcită, trec zile, săptamâni, luni sau ani fară să simți nimic nou. Totuși, o dată ce se deschide o ușă, o adevarată avalanșă pătrunde prin spațiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa urmatoare ai mai mult decât poți accepta.

El:  Nu-i da femeii cât poate duce, mai ales în simțuri! Nu va zice nicioadată „gata, mi- ajunge!”

Ea:  O inima frântă este ca o oglinda spartă, oricât ai incerca să o repari, nu va mai fi niciodată la fel.

El:  Și aduce și ghinion!  Ferește-te de sufletele frânte ce caută rame  noi!


Ea:  Ochii femeii nu mint niciodată…ei spun frazele perfect!

El:  Numai că nu ai timp să le citești din cauza aburelilor scoase pe gură.

Ea:  (citând din Charlie Chaplin) Pe masură ce am inceput să iubesc, m-am eliberat de tot ce nu era benefic  pentru sanătatea mea:  mâncare, oameni, lucruri, situații și tot ce mă tragea în jos, sau departe de mine însumi. La început am numit aceasta „egoism sănătos”. Azi știu că se numeste „iubire de sine”.

El:  Deci, cea mai bună rețetă de slăbire este iubirea. Aceasta este ”entropia negativa” a   Iubirii, de la iubirea aproapelui la iubirea de sine…Pentru îngrășare recomandăm stresul așteptarilor fără sfârșit…cu cutia de bomboane de ciocolată în brațe.

Ea:  Am tăcut și te-am privit, ți-am vorbit cum am știut eu cel mai bine, fără cuvinte. Dacă știai să asculți, întelegeai.

El:  Păi cum să mă uit in ochii tăi ,dacă aveai  decolteul  adânc?…Si tăceai așa de provocator…

Ea:  Fară ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric …

El:  Și cu ochii mei crezi că vezi altceva… dacă nu aprinzi lumina ?

Ea:  Cuvintele sunt  lacrimile celor care ar fi vrut atât de mult să plângă și n-au putut.

El:  Eu cred că pauzele dintre cuvinte…și nu cuvintele.


Ea:  (citând din Alid Merini)  Frumosul este frumos numai când iți ridică inima la înălțimea gândurilor.

El:  Iar majoritatea cred că frumosul este frumos dacă-ți ridică poalele la înălțimea poftelor.

Ea:  Nu am casă mare, dar în inima mea primesc pe oricine. Nu am haine multe,dar dacă îți este frig, ți le ofer cu  drag … Nu sunt frumoasă, dar îți dăruiesc un zâmbet oricând…chiar dacă îmi lipsesc multe, știu să dăruiesc!

El:  Nu-ți da adresa! Vei avea o mare de cerșetori  la ușă…

Ea:  Să mă urască toți, dar să mă iubescă cine trebuie!

El:  Ce insemana ”cine trebuie” ? Cine îți trebuie!

Ea:  Dacă pot spune cuiva “te iubesc”trebuie să  pot spune “iubesc prin tine lumea întreagă, mă iubesc și pe mine prin tine”.

El:  O interpretare holistica! Adică te iubești pe tine însăți pentru succesul repurtat seducându-l.

Ea:  Pot trăi într-o lume de demoni  de dragul unui înger!

El:  Pe el  l-ai intrebat dacă poate trăi în lumea ta de demoni?


Ea:  Dacă iubim, iubim necondiționat. Dacă ne îndrăgostim, ne îndrăgostim ca nebunele. Dacă ținem la cineva,  o facem din tot sufletul…

El:  Dacă…

Ea:  Dacă nu mai ai decât tăceri cumplite, stai langa mine ,să-ngropăm cuvinte!

El:  Cine sapă? Mai exact cine pe cine sapă? Tăcerile sapă în suflete cum sapă apa mării în stâncă.

Ea – Mai știm,oare,să iubim naiv,inocent,să oferim totul în dragostea noastră sau suntem mereu măcinați de constrângeri și resentimente? Și…dacă iubim încă,naivi,ce iubim?

El:  De știut poate, dar de iubit, iubim pătimaș și vicios…nu inocent!

Ea:  Nu vreau să fiu la mila emoțiilor mele! Vreau să le folosesc, să mă bucur de ele și să le domin.

El:  Emoțiile nu au milă. Ele se revarsă în tot trupul, ca o electrizare. Nu poți stăpâni decât  fracțiunea care ajunge în creer, atât! Accelerarea inimii, tăierea răsuflării și umezirea… nu le poți stăpâni!

Ea:  Parfumul este un accesoriu suprem, nevăzut și de neuitat. Îți anunță sosirea și îți prelungește prezența,după ce ai plecat.

El:  Eu prefer parfumurile natural secretate…ele fac distincția între trupuri. În altă ordine de idei, e grav că persistă pe umărul cămășii…


Ea:  Înțelepciunea îmi spune că nu sunt nimic. Iubirea îmi spune că sunt totul. Și între cele două, curge viața mea.

El:  Înțelepciunea te îndeparteaza de credința, iubirea te apropie de ea, iar credința îți spune ca tu ești asemenea divinitații.

Ea: În fața sentimentelor rămânem dezarmați,pentru că ele există și atât!

El:  Dar dacă suntem „hârșiți” avem deja o armură: stăpânirea de sine!

Ea:  Femeile iubesc copleșitor sau nu iubesc deloc.

El:  Copleșitor de posesiv…din liber el devine posedat!

Ea:  Când te voi privi în ochi și îmi voi vedea sufletul, voi ști că te-am găsit.

El:  Doar să nu te pierzi în ei, că nu vei ști dacă ceea ce vezi este sufletul tău.

Ea:  Indiferent cum va arăta finalul, să nu regreți niciodată ce ai făcut din tot sufletul.

El:  Regretele sunt balastul care te împiedică să decolezi din nou.


Ea:  Să nu intri în sufletul altuia,decât dacă îi permiți şi lui să intre în sufletul tău.

El:  Puțin câte puțin, pănă el rămâne captiv…apoi brusc se vrea afară!

Ea:  Toate pasiunile sunt bune… când le stăpânim şi sunt rele…când ne subjugă.

El:  Dar îți place să provoci pasiuni, sperând să-i subjugi tu pe ceilalți.

Ea:  Uneori mã gândesc..„oare..cu mintea limpede aş fi fãcut aceleaşi alegeri?”…apoi mã gândesc mai bine şi zic.. „da’ .. cu mintea limpede..când?

El:  Femeile găndesc cu emisfera lor…pentru o minte limpede trebuiesc ambele emisfere.

Ea:  Iubirea înseamnă a fi doi…un bărbat și o femeie,ce se topesc într-un înger.

El:  Cei doi se pot topi într-un păcat, un viciu sau o virtute…Ingerii lor îi pot proteja în acest act de ridicare sau de decadere, dar ei nu se unesc și nu se contopesc… în locul vostru.

Ea:  Eşti frumoasă numai când îți dizolvi frica,tristețea,furia,din tine izvorând bucuria şi încrederea.

El:  Aceasta alchimie nu poate fi decât intuitivă și nu învățată de la babe.

 

 

Ea:  Am greșit nelăsând iubirea să curgă asemenea unui fluviu. Unde ești Timp? Întoarce-te și lasă-mă să-mi ispășesc pedeapsa!

El:  Din păcate ce n-ai trait la timp nu mai poți recupera.

Ea:  În dragoste, între durere și plăcere este o linie foarte subțire. Dacă o relație nu are și durere și plăcere, nu merită trăită.

El:  Dacă le împărtășești amândorora, devin un liant. Dar tu vrei doar felia de plăcere.

Ea:  Sufletul pereche este omul –oglindă care te scapă de prejudecăți și te determină să te vezi așa cum ești, asemenea unei oglinzi.

El:  Nu există suflet pereche. Impercherea este o decizie personală, care nu presupune decât atracție și nu determinare autoanalitică. Adică ce, ești în cabina de probă?

Ea:  Ca să-mi descoperi conturul, modelează-mă în mii de forme, traversează-mi fiecare por, până ce nimic nu îți va mai părea străin. Apoi, fă o hartă a tuturor culmilor pe care le-ai atins, ca să știi drumul spre cele mai înfiorate îmbrățișări, si atunci când ai ochii închiși.

El:  Dacă-mi dai voie să străbat același drum, orbește!

Ea:  Dacă mă vezi în oricare dintre gândurile tale, dă-mi îmbrățișarea de care mi-e dor…

El:  OK, dar mai țin una pentru când vii aproape.


Ea:  Și astept… când timpul nostru să vină… când pe tine, să mă chemi. Mă simt ca tine, când mă plangeai, mă dedublez prin ființa ta și astept să mă plângi, aștept să mă chemi, să mă faci cenușă, să stăm împreună la gura unui șemineu bătut de vreme, tăcuți și fericiți.

El:  Cam rece moment de fericire.

Ea:  Sinceritatea este cea mai frumoasă haină a sufletului…Și cui nu-i place să poarte o    haină curată?

El:  Fii sinceră deci…cu ce ai scos petele?

Ea:  Dacă ai nevoie de mine și nu mă găsesti, caută-mă într-un vis…

El:  Numai visând cu ochii deschiși, ziua…noaptea e preferabil să  vii tu…

Ea:  Pot şi merit mai mult decât să cerşesc iubire şi să tânjesc mereu după atenţia şi mângâierile de care depinde sufletul meu.

El:  Dar tu, te tot învinovăţeşti pentru tot ceea ce ai făcut, ce ai spus, ce n-ai făcut şi ce n-ai spus… E păcat să îţi duci existenţa întrebându-te mereu „De ce?!”  și „Cum ar fi fost dacă…?”

Ea:  Alergăm foarte mult prin viașă…. uitând că suntem trecătoare, că ne îmbolnăvim repede… că ne rănim ușor sufletele, că suntem vulnerabile în fața suferinței…. că nu știm prea bine să trecem prin crize, că adesea afișam un zambet ireal…

El:  Dacă ați înlocuit sexul cu joggingul!


Ea:  Fără tine mi-e frig. N-am inteles niciodată cum aerul simte că ai plecat.

El:  Nu știam că eu țin doar de cald…Aerul este un fluid bun transmițător de energie… Când energia pozitivă a plecat, totalul energetic scade și asta se resimte.

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)