Sărăcia vine la pachet… cu spolierea grupelor de tineret.

Sărăcia vine la pachet cu spolierea grupelor de tineret

Butoiul dacă a crăpat, vinul cel bun se scurge,

Pentru că presiunea-n interior crește mereu,

E presiunea sărăciei, care pe nevoiaș să plece îl constrânge,

Să caute muncă-n alte țări, fiindcă la noi e greu.

 

Munca-i aceeași, numai că, salariul nu se-ajunge,

Căci de la o zi la alta totu-i mai scump și mai împuținat,

Copii cer, nevasta vrea, oricât cureaua el ar strange,

Dar vrea muncă cinstită, să nu se-apuce de furat.

 

Și-astfel forța de muncă din țară se împuținează,

Și tineret nu vine, s-o înlocuiască, de pe urmă,

Căci tineretul numai funcții bugetare la birou visează,

Sau în politică, să fie-o oaie-n plus în turmă.

 

Salariile cresc, dar prin politica financiar-fiscală,

Plusul primit se face nevăzut în taxe și-n inflație,

Să nu vorbim și de nesiguranța sistemului în caz de boală,

Sau de privarea copilașilor de la adevărata educație.

 

Dac-au plecat, toate acestea-l fac să nu se mai întoarcă,

Nu banii care îi primește, siguranța socială îl reține,

Fără ca nimeni energia și odihna să i-o stoarcă,

Preocuparea lui majoră-i a copiilor destine.

 

Și uite-astfel bărbații zdraveni s-au împuținat,

Și-au mai rămas numai neputincioșii și asistații sociali,

Plata nemuncii și neplata muncii s-au generalizat,

Iar pe aceștia îi manipulează o șleahtă de penali.

 

Dacă bărbații sunt plecați, forța de muncă scade simțitor,

Sub numele “egalității șanselor” se apelează la femei,

Ființele acestea, peste noapte, au devenit “motostivuitor”

Să fie scoase dintr-o căsnicie, astfel lăsată fără de temei.

 

Se cheltuiește în economie foarte mult pentru calificare,

Și bani, și timp, și un filon creeat de experiență,

Dar actea nu se regăsesc, cum trebuia, în plusvaloare,

Fiindcă exodul specialiștilor continuă-n demență.

 

Dar lucrurile ce se desfășoară, nu se opresc aici,

Fără bărbați acasă, natalitatea scade progresiv,

În loc de recalificare, șomerii-or să devină “oameni de servici”,

Pentru că echilibrul social nu mai e un imperativ.

 

Fluctuația forțelor de muncă nu crește, că nu are ce fluctua,

Ne sperie imigranția, dar apelăm la muncitori de la vecini,

Basarabeni, ucrainieni, bulgari, ba chiar și din Croația,

Și-astfel fondul de plată a muncii se scurge la străini.

 

Îmbătrânirea populației reduce PIB-ul estimat potential,

Capacitatea de creație și randamentul e normal să scadă,

Lipsa proiectelor de investiții pe-ntregul țării areal,

Face ca nici o ”luminiță” la capătul speranței să se întrevadă.

 

Este catastrofal ce se întâmplă și lumea nu mai tace,

Chiar dacă pare că-s puțini cei care-n stradă strigă,

Căci guvernanții-s tot mai autiști de la un timp încoace,

Dar se acumulează energie să explodeze muta mămăligă.


Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)