Să scoți comunismul din oameni e un teribil exorcism,

Românul este mulțumit dacă îi dai și lui un pic,

Din praful de pe tobă, o bere și un mic,

După ce bea o să îți spună ce bine-i în democrație,

Adică i se spune “domn” și de “tovarăș” nu mai știe.

 

I s-a băgat adânc în cap ideea, perfidă și anostă,

Că votul e putere lui și că acesta costă,

Că-n urma votului ar trebui să se aleagă cu ceva,

Campania electorală de asta se va ocupa.

Deși pățit, minte subțire, la minciună pune botul,

Căci plasa care-a încasat-o, o va uita cu totul,

Mai mult, se va lupta cu sârg ca să îți demonstreze,

Că nu a fost influențat și votul lui o să conteze.

 

Și pentru ca absurdul întotdeauna să învingă,

Negând tot ce e evident, va încerca să te convingă,

Că nu există alb și negru, democrația că e gri,

Că adevărul stă-n minciuna care se va adeveri!?!

A șaptea zi după scripturi își va vrea votul înapoi,

Însă va trebui să-l ia de unde îi e locul: lada de gunoi,

Și fiindcă nu se poate, se va-ndoi, va regreta,

Și la alegerile următoare, greșeala o va repeta.

 

O explicație ar fi aceasta: democrația românească,

Limitele și-a cam atins, mult înainte să rodească,

Ea n-are azi o bază socială, suficient de solidă,

Pentru a persevera, și-a progresa pe-o cale-așa aridă,

Pentru că s-au epuizat deja resursele perseverenței,

În respectarea legislației și adâncirea transparenței,

În modul de a lua decizii. Așa că azi traim reculul

O-ntoarcere în timpul care, parcă i s-a oprit pendulul.

 

Partidul care-și zice “democrat” atacă dur democrația,

În loc de-o societate mai deschisă instituie autocrația,

Semnalele ce se primesc „de jos” adică „de la bază”

Sunt cum că societatea a obosit, și-acuma dormitează.

Nu mai este capabilă s-accepte noi reforme, radicale.

Dacă nici referendumul cu validarea Curții Constituționale

Nu se aplică, atunci de ce l-ar mai interesa scrutinul

Cât timp cu nici un rezultat nu-și va schimba destinul.

 

Urmarea cea firească e un absenteism în masă,

Mai repede manifestează-n stradă cei ce la vot nu vor să iasă,

Iar  masa critică pentru orice schimbare e risipită-n lume

Iar când aude de diaspora, fiara puterii face spume.

Așa că masa critică rămasă-n țară vrea un regim autoritar,

Mai multă  siguranță, cu ajutoare sociale – bani de buzunar,

Un stat puternic care dă, chiar dacă mai apoi taxează dublu,

Pentru că omul muncitor trebuie să rămână suplu.

 

A fost un act prestabilit să scoți țara din comunism

Dar să scoți comunism din oameni e un teribil exorcism,

Pentru că am ajuns acum, s-avem de bunăoară,

O Românie-n interior și-o Românie înafară.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)