Românul este mulțumit dacă îi dai și lui un pic,
Din praful de pe tobă, o bere și un mic,
După ce bea o să îți spună ce bine-i în democrație,
Adică i se spune “domn” și de “tovarăș” nu mai știe.
I s-a băgat adânc în cap ideea, perfidă și anostă,
Că votul e putere lui și că acesta costă,
Că-n urma votului ar trebui să se aleagă cu ceva,
Campania electorală de asta se va ocupa.
Deși pățit, minte subțire, la minciună pune botul,
Căci plasa care-a încasat-o, o va uita cu totul,
Mai mult, se va lupta cu sârg ca să îți demonstreze,
Că nu a fost influențat și votul lui o să conteze.
Și pentru ca absurdul întotdeauna să învingă,
Negând tot ce e evident, va încerca să te convingă,
Că nu există alb și negru, democrația că e gri,
Că adevărul stă-n minciuna care se va adeveri!?!
A șaptea zi după scripturi își va vrea votul înapoi,
Însă va trebui să-l ia de unde îi e locul: lada de gunoi,
Și fiindcă nu se poate, se va-ndoi, va regreta,
Și la alegerile următoare, greșeala o va repeta.
O explicație ar fi aceasta: democrația românească,
Limitele și-a cam atins, mult înainte să rodească,
Ea n-are azi o bază socială, suficient de solidă,
Pentru a persevera, și-a progresa pe-o cale-așa aridă,
Pentru că s-au epuizat deja resursele perseverenței,
În respectarea legislației și adâncirea transparenței,
În modul de a lua decizii. Așa că azi traim reculul
O-ntoarcere în timpul care, parcă i s-a oprit pendulul.
Partidul care-și zice “democrat” atacă dur democrația,
În loc de-o societate mai deschisă instituie autocrația,
Semnalele ce se primesc „de jos” adică „de la bază”
Sunt cum că societatea a obosit, și-acuma dormitează.
Nu mai este capabilă s-accepte noi reforme, radicale.
Dacă nici referendumul cu validarea Curții Constituționale
Nu se aplică, atunci de ce l-ar mai interesa scrutinul
Cât timp cu nici un rezultat nu-și va schimba destinul.
Urmarea cea firească e un absenteism în masă,
Mai repede manifestează-n stradă cei ce la vot nu vor să iasă,
Iar masa critică pentru orice schimbare e risipită-n lume
Iar când aude de diaspora, fiara puterii face spume.
Așa că masa critică rămasă-n țară vrea un regim autoritar,
Mai multă siguranță, cu ajutoare sociale – bani de buzunar,
Un stat puternic care dă, chiar dacă mai apoi taxează dublu,
Pentru că omul muncitor trebuie să rămână suplu.
A fost un act prestabilit să scoți țara din comunism
Dar să scoți comunism din oameni e un teribil exorcism,
Pentru că am ajuns acum, s-avem de bunăoară,
O Românie-n interior și-o Românie înafară.
