S-a stins un rege, s-a stins o lumină.

S-a stins un rege, s-a stins o lumină

REGELE VA RAMANE ÎN ISTORIE… NOI NE DUCEM FĂRĂ URMĂ


La catafalcul unui rege se-nghesuie republicanii,

Cu fețele cernite, mimând o ispășire ipocrită,

L-au alungat și l-au hulit și hăituit cu anii,

De ura lor disimulată e atmosfera bântuită.

 

Românii n-au avut, vreodată, vocație republicană,

Ei au avut doar voievozi și domnitori și apoi regi,

Doar la Ploiești a fost “republică”, așa, dintr-o hârjoană,

O glumă spre amuzamentul lumii-ntregi.

 

Republica zis “populară” nu a fost niciodată populară,

Doar idioții-au fost convinși că “binele” trebui făcut cu sila,

Sub trupele sovietice mărșăluind prin țară,

Poporul a fost nevoit ca să-nghită pastila.

 

Votul universal a dus escrocii la putere,

Nu cel real, cel confiscat cu urnele schimbate,

Și prin șantaj l-au abdicat pe rege, fără vrere,

Însemnele onoarei naționale fiind înlăturate.

 

Țara fără coroană e-a tuturor și-a nimănui,

Secera și ciocanul nu poate s-o înlocuiască,

Așa-am ajuns vânduți de aliați Kremlinului,

Și comunismul mințile să le-otrăvească.

 

Cei care sunt de-o seamă, de-un neam, de-o limbă,

Numai de președinte n-ar fi avut nevoie,

Un ins ales prin joc murdar, care la fel se schimbă,

Iar de ajunge dictator, toți vor să-i cadă-n voie.

 

Alegerile “democratice”-s o mare păcăleală,

Dacă erau pentru popor, ar fi fost interzise,

Toate-s manipulate, în special cea prezidențială,

Iar rezultatele finale, sigur compromise.

 

O dinastie-nseamnă o stabilitate,

Un far peste furtunile politice meschine,

Înseamnă siguranță socială mai presus de toate,

Singurul punct stabil dacă furtuna vine.

 

Coroana nu-i a unui om, este a unei țări,

Omul chiar de-i decapitat, coroana viețuiește,

O ai în minte dacă treci prin grele încercări

Căci pentru patrie și rege se moare vitejește.

 

N-am auzit pe cineva să moară pentru-un președinte,

Decât pe cei plătiți, din garda personală,

Englezii strigă la război: “-Pentru regină înainte!”

E un simbol, dar un simbol ce te răscoală.

 

Cârmuitorul luminat și nu orânduirea

Este mândria unui neam de Dumnezeu blagoslovit,

Acestuia istoria-i va face veșnic pomenirea,

Nicicum vreunui președinte, ce l-am ales că ne-a prostit.

 

Oricine se vizează președinte, răsuflă ușurat,

Se pregătește-n catacombe pentru alegeri viitoare,

De umbra unui mare rege acuma a scăpat,

Însă ideea de a avea pe steag coroana, nu dispare!

 

Măcar atât, pentru onoarea țării, emblemă pentru viitor,

Simbolul care poate-nseamnă “pecetea divină

Casa  regală a rămas vândută astăzi republicanilor,

S-a stins un rege, s-a stins o lumină.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)