Mulți români trăiesc un somn de moarte
Din care greu îi poate cineva trezi,
În dulcea mioritica acestora naivitate,
Ei cred că nimenea Ardealul nu-l va putea urni.
Celor ce trag semnalul de alarmă,
Cu probe, care să-i conștientizeze
Ei le spun că-s numai alarmiști, de bună seamă,
Și pun naționalismul între paranteze.
Mai spun că vor audiență cu-orice preț,
Că strică bunele relații cu maghiarul,
Acela ce-n Covasna ne spurcă cu dispreț,
Ca și-n Harghita, dacă le-am trecut hotarul.
Hotare chiar în centrul României,
Și nu-i permis să o numim discriminare,
Români repudiați deși-s stăpânii gliei,
Ca drept protest că nu sunt în Ungaria Mare!
Simbolurile românești ne sunt vandalizate,
În schimb noi acceptăm simboluri ungurești,
Marșuri pentru secesiune tot sunt organizate,
Dar ți se taie firul dacă-ncerci să vorbești.
Fiind în UE și în NATO, vecini și aliați,
Nu pot ca Transilvania, Ungariei s-o lipească,
În schimb o luptă-acerbă duc azi acești “confrați”
Românii ardeleni independența să-șI dorească.
Această acțiune se desfășoară agresiv,
Dublată de mistificarea trecutului istoric,
La orice-aniversare găsesc câte-n motiv,
Pe ardelean să-l treacă de pragul euforic.
Că planul de a rupe zona noatră-n regiuni,
Ca Basarabia cu Moldova s-o unească,
Ardealul să se rupă prin nu știu ce minuni
Și sudul doar să fie drept Țara Românească.
Sunt posturi În Ardeal conduse încă de români
Ce militează pentru „autoguvernare”
Se investește susținut să-nalțe zona pe noi culmi,
Să se-adâncească diferența pe care azi o are.
Politicul cooperează ca ei să reușească
Teleormanizând tot restul țării,
Ca scoasă din tipare, voința strămoșească
Unirea principatelor a fi dată uitării.
Cum au făcut cu cehii și slovacii,
Cum au făcut cu Iugăslavia mare
La fel cu noi să facă, de te apucă dracii ,
Că guvernații noștrii n-au nici o-ngrijorare!
