Peștele de la cap se-mpute.

Peștele care e sătul, nu trage la momeală,

Dacă l-ai flămânzit destul, îl iei c-o musculiță,

Atât cât e salariul minim într-o țară colonială,

Decât nimic tot e ceva să bage la guriță.

 

Numai cu-atât, din câți or fi, vor fi tot mai puțini,

Cu foamea-n gât și alergând nu se pot înmulți,

Cu-atât mai mult cu cât pândesc tot felul de rechini

Corporatiști, ce nu le pasă că națiunea va muri.

 

Se vede clar, pentru rechini e cea mai bună apă,

Cu randamentul cel mai bun pentru făcut profit,

Peștii fertili, autohtoni, n-au loc să mai încapă,

Și-atunci din apele acestea spre alte ape au fugit.

Flămânzi, de vlagă storși, pierduți prin bălării,

Se îmbulzesc pentru o musculiță cât mai mare,

Doar cu iluzii programate totuși ei nu se pot hrăni,

Iar apa-n care s-au născut se-mpute tot mai tare.

 

Că investiții pentru iaz nu are cine face,

Nici stăvilar, nici autostrăzi și nici chiar cherhanale,

Toți banii sunt dați în consum, puietul să împace

Însă momeala-i tot mai scumpă și leu-o ia la vale.

Impozitul pe dividente este acum zero la sută,

Tot la rechini e avantajul, munca este plătită prost

Bugetul la minim istoric pe scara pierderii ne mută,

Ușor înspre recesiune, știm ce e aia, c-a mai fost.

 

Ce-i în program ar fi normal, că e anti colonial,

Metodele nu sunt normale, peștii-or să lupte între ei,

Neproductivii – spor la hrană, iar ceilați – iute luați de val

Înspre șomaj, restructurare și sărăcire, vrei nu vrei.

 

Mai bine apele-am desface, le-am curăța de paraziți,

Să-mprospătăm piața muncii…dar nu e nimeni să ne-asculte,

Dar eu am să v-aduc aminte o vorbă pe care o știți,

O vorbă veche care sune: “Peștele de la cap se-mpute”.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)