Pe câți țechini tocmiți istoria?

Când Revoluția s-a transformat în Lovituție,

Toți exaltații în C.C. strigau:”Istorie, istoriee…!”

De-atunci tot așteptăm s-apară-un “om-soluție”

Ca să ne șteargă comunismul din memorie.

 

Om de cultură, politician, dar providential,

Să aibă despre viitor o viziune constructivă

Ne-am avântat într-un război electoral,

Și ne-am ales c-o țară ce plutește în derivă.

 

Am vrut istorie, istoria se prăvale peste noi,

Politicienii-au scos istoria pe tușă,

E ne-nvăța cum să ieșim din criză și nevoi,

Dar noi am preferat un stat-căpușă.

 

Iar cocalarii ce i-am investit cu demnități

Vânzându-și sufletul precum în “Faust”

Au marginalizat-o-n școli și universități,

Pentru trecutul neamului, un ”holocaust”.

 

Ne îndreptăm spre-o sărăcire intelectuală,

Și România spre deșertul cultural arid,

În care erudiția e socotită o curată boală,

Iar profesorul doar un simplu individ.

 

Ceea ce ne-a pustiit să fie globalismul

Sau paradigma pregătirii unilaterale?

Dar globalismului i-e opozant naționalismul,

Memoria istorică hrănită din anale.

 

De aceea nu se vor oamenii cultivați,

Azi societatea vrea doar specialiști de nișă,

Afară din domeniu, umili și derutați,

Că legea educației s-a dovedit pastișă.

 

Pe câți țechini tocmiți istoria noastră?

E cea mai scumpă moștenire ce-o avem,

Ați dat pădurile, petrolul, marea-albastră,

Dar la istorie să renunțăm nu vrem!

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)