Pe când un stat adevărat?

Avem o țară minunată, dar totuși nu avem un stat,

Avem o populație întreagă, dar nu avem și un popor,

Este o aventură dacă printre străini ai emigrat,

Dar e mai mare aventura ca să rămâi pe-al tău pridvor.

Ce vervă creatoare? Politică corectă și bune maniere,

O dezbinare diavolească pe regiuni și pe profesii,

Patriotism de camuflaj, ca-n alte țări bananiere,

La bază nici o realizare, promisiuni și vechi obsesii.

Dar doctorate pentru toți, ca să ajute la salarii,

Cu diplome certificate-n, universități  ne-acreditate,

Dar se-nmulțesc ca generalii , în țară universitarii,

Profesorii își duc veleahul, cum s-au deprins, târâș pe coate.

 

De unde neutraliatate politic-administrativă?

De unde o previziune cu transparență instituțională

Când pentru om, nesiguranța, e cronică și abuzivă,

Pericol vine de oriunde, din nevăzut, de părul ți se scoală.

Ca victimă potențială a unei sumbe nebuloase,

Tu cetățean supus taxării, nu ai ce zice, n-ai ce face,

Nu garanții legislative, numai acuze pricinoase,

Doar arbitrarul și hazardul destinu-ți  face și desface.

 

Așa-i o țară care fierbe dar nu se mai coagulează

În stat! Un stat care să fie pe harta lumii respectat,

Să țină pasu înainte când toată lumea-naintează,

Și să-și servescă cetățenul, el să se simtă apărat.

Cum ți-e norocul, asta-i viața, că reușita și eșecul,

Azi nu depind de performanța, sau poate de prestația ta,

Un mecanism obscur decide, printr-o rețea, ținând secretul

Cine e capul ce dictează de-acolo sus, e undeva.

 

În loc de-o țară ce să aibă rigoarea strict impersonală

A legilor și a moralei, a transparenței și-a dreptății,

Această emanație ineptă cu o construcție zis statală,

A pus tot spiritul de gașca drept fundament al societății.

Drept cărămizi au pus ambiții, mediocritatea, lăcomia,

Suficiența și minciuna,în alianțe lucrative,

Lupta pentru putere care atinge-n clocot isteria,

Urcând minorități pe scenă să se dea drept “alternative”.

 

Acest stat eșuat consistă-n grupări restrânse de persoane

Interesate să confiște, pe spuza lor,  decizia națională,

Atâți căt am rămas, noi vrem să știți, voi ce purtați galoane

Un stat adevărat impune, prin suveranitatea lui, impersonală.

Dar o ciudată perspectivă ar apărea, ca o himeră,

In care totul va depinde doar de-o singură persoană,

Legitimat, dar nelegitim, de o proporție grosieră

Dintr-o minoritate…  frizând autocrația grosolană.

 

Deci ar fi cazul să decidem ce ne dorim, ce fel de stat,

Un stat ce-a eșuat deja făcându-ți idol Teleormanul

Acuma când după alegeri, destinul țării-i deturnat,

Sau statul cel adevărat ce-mpărățește cetățeanul.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)