Parazitul social…se înmulțește progresiv.

Parazitul social se înmulțește progresiv

Dacă ești bun, ești luat de  prost,

Zice o vorbă…și ți se duce duhul,

De parcă-n viața asta, e singurul tău rost,

Și nu apuci să îți mai verși năduful.

 

Căci cum te-au detectat deschis și zâmbitor,

Precum căpușele îți sar în cârcă,

Să tai din treaba ta, să vezi de rostul lor,

Că de n-o faci, cu intriga te spurcă.

 

Acesta-i parazitul social, un fel de vierme,

Pe care fructul copt și dulce îl atrage,

Convinerile-n viața lui sunt ferme,

Sub pielea unui țiitor,sau țiitoare să se bage.

 

Se poartă lipicios până-i prestezi

Apoi dispare ca măgaru-n ceață,

Iar de l-ai refuzat, te spurci de nu te vezi,

Căci fără de proptea, nu e nimic în viață.

 

Este produsul lipsei de securitate,

Nu aia comunistă, ci-aceia socială,

Fără vre-un sprijin este picat pe spate,

Dar nu oricum, cu dinaintea goală!

 

Când statul nu ți-e sprijin, și chiar dujman pe față,

Fără de sprijin ești o frunză-n vânt,

Căpușele se-adună ciorchine și se-agață,

De unul mai puternic să-l pună la pământ.

 

Așa se nasc corupții, din flux de compromisuri,

Morale, sexuale, politic-financiare…

Pe stat nu îl privește, zice că-s mărunțișuri,

Și că abuzurile în serviciu sunt doar ocazionale.

 

Din lipsa siguranței sociale pe șef îl pupă-n dos,

Iar secretara îl alintă cu cafele,

Și alte alintări, pe canapele,neîndoios mai cu folos,

Că-i singura umbrelă de belele.

 

În România parazitul social găsește,

Precum gândacul de bucătărie, loc de  proliferare,

Căci cu salariul minim, deja se mulțumește,

Și se bazează doar pe întrajutorare.

 

Ca să prolifereze, gândacu-și face gașcă,

Partidul ce-i conferă un fel de siguranță,

Iar cel mai îmbuibat sare din cocină-n caleașcă,

De unde-aruncă celorlaltor o firimitură de speranță.

 

Și dintre ei apar și mâncătorii de rahat din parlament,

Inițiatorii legilor absurde și stupide,

Ca deputatul ”mitralieră”tot în prostie consecvent,

Ori Șerban Nicolae, și Nicolicea, și alte guri avide.

 

Taxa de solidaritate ar fi ca un insecticid,

Să mai dispară umilința și propteaua,

Să nu mai fie-atârnători pe lângă cei care decid,

Nici asistenta să nu-i facă la doctor patul și cafeaua.


Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)