Până când, măi frate, până când?

Dacă se urcă scroafa în vârful pomului,

De-acolo altfel vede… drepturile omului:

Ești liber să te naști, ești liber să și mori,

Și să trăiești ești liber, dar numai uneori,

 

Când nu vrei de la viață nimic, atuncea da,

Ești liber să te scalzi doar în haznaua ta,

În drepturi ai intrat chiar și de la născare,

Părinții au în minte ce-au zis trei ursitoare,

 

Și nimănui nu-i pasă ce har Domnul ți-a dat,

Musai să devii doctor sau poate avocat,

Tu vrei liber la joacă, ei vor la meditații,

Un joc vrei să-l faci singur, întâi se joacă tații,

 

Orice-opțiune ai, ea este iluzorie,

Școala nu e un drept, ea e obligatorie,

Și când ajungi la urmă să-ți dai maturitatea

Încă n-ai învățat ce este libertatea.

 

Abia ai deschis ochii și vezi ce se întâmplă,

Părinții te-amenință cu degetul la tâmplă

Ce-auzi, să taci, să vezi dar să nu spui,

Nu-i treaba ta hoția nimănui,

 

Ești liber să-nchizi ochii dacă-i un furt pe șest,

Dar nu mai este liber ca să mergi la protest.

De nu te-ajută tata și ”menta tot o freci”

În orice altă țară ești liber ca să pleci,

 

De-absența ta pe nimenea nu doare.

Ești liberă la mare, nu la socializare,

Rețelele sunt toate bine controlate,

Vrei să vorbești, unul te-ascultă-n spate,

 

Te-nregistrează dacă scrii un rând

Păi până când, măi frate, până când?

Afar-de libertate, am vrut egalitate,

Cuvânt de ordine să fie-n societate,

 

Dar societatea care-i egalitaristă

E numai societatea aceea, comunistă,

Da-n care , vă aduc aminte iarăși,

Că unii-s mai egali ca alți tovarăși,

 

Iar întovărășirea s-a făcut cu forța

Când bolșevicii au venit cu torța,

Decapitând elitele, nu ridicând poporul,

Purtând fățiș secera și toporul.

 

Aceasta-am moștenit și ducem mai departe,

Ce ne-a venit să vrem egalitate?

Nici când ne naștem nu avem același scor,

Și nici la școală nu avem același spor,

 

Nici la mămica nu avem aceeași dotă,

Nici la prieteni nu avem aceeași cotă,

Familiile noatre n-au aceleași pile,

Unele prin rudenie, altele subtile,

 

Nu toți au moștenit talentul

De a fura mai mult ca precedentul,

Atunci când s-a căpătuit c-o demnitate,

Nu toți ajungem primii la bucate,

 

Nici nu putem cunoaște scurtătura

Când,cu toată dezinvoltura

Cei mai din urmă au ajuns în față

Și de acolo ne învață,

 

Că-n fața legii-avem egalitate,

Și numai pentru ei , imunitate,

Și-n fața șanselor să stăm la rând

Păi până când, măi frate, până când?

 

Libertate, egalitate și fraternitate,

Că vrem să le avem pe toate,

Dar frate-frate, brânza e pe bani,

Frăția este doar între golani,

 

Sau între francmasoni, sau mafioți,

Sau între gușterii din bandele de hoți,

Pentru o palmă de pământ din proprietate

Se lupta azi frate cu frate.

 

Unul de-ți spune “ești fratele meu”

Să știi atunci c-ai dat de greu,

Că de te-ncrezi și frate crezi că-i ești

Curând îți vine vremea să plătești.

 

Fiindcă românului “codrul i-e frate”,

Chiar și pădurile ne-au fost tăiate.

Și în campanii-ai noștrii candidați

Ne asigură că ne sunt frați,

 

Însă dacă puterea îi e dată,

Atuncea “frate vitreg” se arată.

Și în partid, oricât ar fi de-apropiați

Pe față se sărută ca-ntre frați,

 

Unul pe celălalt pe-ascuns se sapă,

Securea concureței o desgroapă.

Fraternitate, solidaritate socială,

Precum și unitate națională,

 

Cuvinte spuse doar de conjunctură,

Când vor ceva să ne ia de la gură,

Impozite și taze pentru toate,

Cu numele pentru fraternitate,

 

Că frații ce primiră ajutoare

Au cotizat la “fratele mai mare”.

Și de aceea-mi spun urlând

Păi până când, măi frate, până când?

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)