Cârdășie sau complicitate?

Mecanismele prin care elitele politice și-au însușit

Hălci mari din avuția publică, sunt și complexe și asunse

Căci s-au perfecționat în timp ce s-au și înmulțit,

Astfel încât au dezvoltat rețele interconctate, nepătrunse.

 

Rețelele clientelare au cuprins, dintotdeauna, anume magistrați.

Este greu să crezi că nu există nici o legătură insidioasă,

Între poziția consecvent doar favorabilă celor potentați,

Care ajung la tribunal ca și cum ar veni acasă.

Citește mai mult +

Iohannis crede în minuni, dar se confruntă cu nebuni.

Sunteți cu o secundă înainte de ceasu-al doisprezecelea,

Dar cred totuși că se mai poate, vă urez succes“,

Asta după ce-autoritățile au dat-o tare de belea,

Primind de la Bruxelles rezoluția PE și MCV-ul mai ales.

 

Așa Iohannis ne arată cum crede încă în miracole.

Oricât ai pune zorzonele, nu faci mârțoaga armăsar,

Să se cambreze la comandă, să intre-n cursa cu obstacole,

Că-i pui potcoave reeșapate, chiar dacă l-ai hrănit cu jar.

Citește mai mult +

Democrația și ignoranța politică

Dreptul la vot oferă oare demnitate umană

Așa cum ni s-a spus cândva de către-apologeți?

Care e demnitatea când ai fost umilit la o pomană

Cu pungi de zahăr, sticle de ulei, găleți?

 

Fără o minima cultură, care e gradul de emancipare

Pentru acces la un sufragiu care-i pretins universal?

Ce poate înțelege prostul care se duce la votare

Când nu-și cunoaște-n lume rostul de a fi, în general.

Citește mai mult +

Nu mai ține de dat la-ntors, ați feștelit-o!

Așa se pare,  că nici timpul nu mai are răbdare,

Văzând acum cum trag de el unii cu-ncrâncenare,

Cu amânări, disimulări și-avocățești tertipuri,

De parcă  și clepsidele sunt sece de nisipuri.

 

Dar nu! Timpul își cerne neîndoios obida,

Fiindcă o mână nevăzută deja a-ntors clepsidra,

Degeaba, cu prescrieri, vreți a-l întoarce înapoi,

Crezând că îl veți păcăli, și pe el, și pe noi.

Citește mai mult +

Ce nu-i pe merit, e pe șmecherie

O dată terminată afacerea cu atestarea “intelectuală”

Nu s-au mai procopsit, stăpânii, măcar cu o spoială culturală,

Școlile lor au impus valorile lor, și-au inventat cuvinte noi,

Contorsionându-le înțelesul celor vechi, după nevoi.

 

Ca un exemplu, dar fundamental, este cuvântul “șmecher”

Care-n vocabularul clasic însemna un fel de pișicher,

În sociatatea construită pe ale lor valori “șmecher”e idealul

Și elogiul devenit supem,  ce depășește  raționalul.

Citește mai mult +

Capitalismul mult așteptat… de capital ne-a și secat

Epoca “capitalismului de cumetrie” nu s-a-ncheiat

Și nu se va-ncheia cât timp mai rămâne ceva de furat,

Căci după ce și-au achiziționat “identitatea intelectuală”

Se preocupă obsesiv și exclusiv de parvenirea materială.

 

După ce-au confiscat politic România, în sfîrșit,

Un timp le-a fost cam frică să ciordească cât și-ar fi dorit,

Primii demnitari nu furau aproape toată visteria țării,

S-au stăpânit pân-au ajuns la capătul răbdării.

Citește mai mult +

Partidocrația a-ngropat democrația.

Dacă sunt populații care au emigrat de spaima morții,

Patru –cinci milioane de români au  emigrat de spaima vieții,

Tot mai apăsătoare, fără perspectivă, ca o corabie-n derivă,

Nesiguranța a produs depopularea atîta de masivă.

 

Iar cei rămași au fost îmbrobodiți cu sloganuri mincinoase

Și promisiuni halucinante din spețele cele mai joase

Turnate în șuvoi să ne înece și rămășițele de rațiune,

Care-au mai supraviețuit, pe ici, pe colo, prin minune.

Citește mai mult +

Victima și călăul

Victima și călăul  nu se pot, niciodată, reuni

Să celebreze împreună  marea  decapitare,

Așa că suntem față-n față două Românii

Într-o  acerbă și dramatică încleștare.

 

Două Românii aflate în  derivă,

În anul centenarului marii uniri,

Fiecare lovind în sec, fără eschivă

Atâta cât să umple canalele de știri.

Citește mai mult +

Pentru cine vine azi lumina de la răsărit.

Semnalele de alarmă s-au adeverit, toate deodată:

Se merge spre o formalizare a spaţiilor care urmează

Să intre în „zona de control şi de protecţie“, asigurată

De Biserica Ortodoxă Rusă, prin schizma care o crează.

 

Părăsind vechea relaţie cu Patriarhatul Ecumenic

De la Constantinopole. Şi, asigurând, împreună cu aliații,

Un statut cu totul nou pentru Biserica Rusă,dar sistemic,

Ca „celei de-a Treia Rome“, vis pan-slavist de generaţii.

Citește mai mult +