Începe marea racolare-n PSD și ALDE

După ”marea elberare” începe ”marea racolare”,

Pentru că sunt înfometați, lesne de mituit,

Că nimenea nu s-a gândit la integrare,

Așa că fiecare în partid este binevenit.

 

Îi vor primi cu pâine și cu sare și o dușcă de tărie,

Că e normal să-l omenești pe-astfel de nou intrat,

Din pușcăriaș o să de vină ”om de omenie”

Provocator la manifeste infiltrat.

Citește mai mult +

Capitolul 26 . Cum văd femeile viața (continuare)

Ea – Să faci totul până la capăt, să dai totul fără masură și să iubești fără nici o rezervă…iată nebunia!

El – Și tot așa până rămâne sufletul gol și bun de lepădat…Nu există numai un pic de nebunie, nebunie cu jumătate de măsură, cum nu se poate spune despre o femeie “e jumătate rezolvată”, ori e ori nu e, șI o doare capul.

 

Ea – A iubi pe cineva nu înseamnă numai să faci dragoste…A iubi înseamnă să-i rămâi aproape atunci când  nimeni nu o face, s-o înțelegi atunci când nimeni nu o înțelege, să ai încredere în ea atunci când nici măcar ea nu mai are.

El – Mai exact să nu lași asternutul  gol dimineața!

 

Ea – Iubirile cele mai mari, sunt tocmai cele de care te îndoiești cel mai mult.

El – Nu încape îndoială!

 

Ea – Ai grije pe cine iubești, s-ar putea să iubești toată viața o ,,umbră,!

El – Când  răsare soarele, apare ,,umbra,, când se lasă întunericul, ,, umbra,, dispare… are si el casa și masa lui…

 

Ea – În viață nu primul iubit contează, ci ultimul. Primul îți va zbuciuma marea, ultimul o va   liniști.

El – Dar nu-l pune sa scoata la mal toate corabiile de vise ce s-au înecat pe marea zbuciu mată.

 

Ea – O iubire sinceră vine doar din inima. Ea se simte, se transmite, nu se scrie…

El – Nici pe cer nici pe hârtie!

 

Ea – Multi dintre noi iubim în amintire sau în imaginație. În fața este mai complicat.

El –  Păi, întoarce-te cu spatele!

 

Ea – Ești bogat dacă-ți dăruiești iubirea în mod necondiționat. Altfel,ești un simplu cerșetor!

El – Sau un bun actor..

 

Ea – Iubirea adevarată izvorește din atracția irezistibilă față de partener, care este chimiotactică…dar ea nu presupune nici o tactică si nu suportă nici o strategie.

El – Corect, la inceput a fost chimie, apoi a fost fizică…acum este matematică: imi creezi numai probleme!

 

Ea – Iubirea trăiește din dorinți și se hrănește cu minciuni.

El – De aceea este de genul feminin: o iubire, două iubiri…

 

Ea – Că prima iubire nu se poate uita și rămâne pentru totdeauna în altarul inimii, nu e doar un simplu clișeu ! …Și nu se poate uita nu pentru că e vorba de primul sărut, de primii fiori ai îndrăgostirii… nu se poate uita și te însoțește pe drumul vieții pentru că e iubirea în care ți-ai pus tot sufletul și e iubirea în care dăruiești fără rezerve! Asta cred ca o face atât de specială.

El – E focul în care inima se călește și mintea se păcălește.

 

Ea – Prima iubire e omul la care va rămâne pentru veșnicie o bucată din inima ta, de care nimeni , niciodată nu se va putea bucura, nici măcar marea sa dragoste pe care o întâlnește la un moment dat pe cale.

El – Prima dragoste este feciorelnică, marea dragoste este vicioasa.

 

Ea – A iubi fără iubire este ca și cum ai trăi fără trăiri…

El – Adică fals și uz de fals.

 

Ea – Diferența dintre „a-ți plăcea”,”a fi îndrăgostit”și „a iubi”este aceeași ca între , „acum”,”pentru o vreme” și „totdeauna”.

El – Doar că între toate trei poate există o tranziție…ireversibilă.

 

Ea – Unul dintre cele mai frumoase lucruri în viața este să iubești pe cineva care te ințelege fără a fi nevoie sa-i  explici nimic.

El – Da pentru că tu întotdeauna te încurci în explicații…

 

Ea – Iubește ce vrea inima ta, nu ce văd ochii tăi, fără să-ți pese ce spun sau gâandesc  ceilalți. Aceasta este dragostea ta , nu a lor!

El – Și dacă-și bagă nasul sau bârfa…retează-le!

 

Ea -Pledez pentru urmarea iubirii până vă arde pieptul și vi-l face scrum. Lăsați caii verzi ai imaginației să alerge liberi. Asta fac ei cel mai bine. Nu lăsati intrebarea “Ce-ar fi fost …dacă?”, să vă umple nopțile!

El – Bine, bine,dar chiar răspunsurile la acestă întrebare sunt imaginative…și pot aduce herghelii de alți cai verzi…sau albaștrii..sau..

 

Ea – Iubirea este un act al inteligenței. Numai al inteligenței. Prostul nu poate iubi.

El – Nu poate dar știe să se prefacă.

 

Ea – În fiecare seară îi spunea, în gând, cât de mult o iubește. Și…știa că îngerul ei…îl aude.

El –  Mai exact el își spunea…sieși.  Îngerul său auzea și transmitea îngerului ei păzitor,  la un pahar de vorbă.

 

Ea – Iubirea nu este despre ceea ce ne spunem unul celuilalt, ci despre ceea ce își spun inimile noastre, chiar și atunci când trupurile nu conviețuiesc sub același acoperiș.

El – Deci tot în târg, cominicarea este nemijlocită.

 

Ea – Ne iubim pentru că ne potrivim sau ne potrivim pentru că ne iubim?

El – Pentru că anumite părți din noi se potrivesc când ne iubim…

 

Ea – Ai înțelege dacă ți-aș cere să ne izolăm în beciul inimii mele, fiindcă nu suport cum își întind copacii…degetele…spre tine?

El – Facem cum spui…nu vreau să fac nici un efort de înțelegere.

 

Ea- Marile iubiri nu sunt acelea pe care le alegem, ci acelea care ne aleg pe noi.

El – Da! …dintotdeauna dreptul la alegere îl are femeia …chiar dacă alege să facă primul pas sau alege să accepte pasul făcut de el…

 

Ea – Știi ce înseamnă să iubești? Să-l aduci pe celălalt în tine,să-l transferi din afară…înăuntru.

El – Pe oricare intrare!?!

 

Ea – „Am incredere in tine” mi se pare mult mai important decat ” Te iubesc” Pentru că nu mereu poți avea încredere în persoana pe care-o iubești… Dar mereu vei iubi persoana in care ai încredere…

El – Încrederea este un fel de credit nerambursabil fără dobândă și fără avans. Câteodată poate deveni …neperformant! Dacă ai inima mare, treci la pierderi!

 

Ea – Nu ai nimic de pierdut atunci când ai găsit acel ceva pentru care merită să pierzi tot.

El – Numai când nu ai nimic de pierdut merită să pierzi tot…mielul blând suge de la două oi.

 

Ea –  Nu uita că întotdeauna primim iubirea pe care credem ca o merităm. Crează-ți în minte imaginea cu iubirea pe care o doresti, și decide-te să începi să o construieși: acum.

El –  Imaginează-ți-o ca și când ar fi ceva palpabil, simte-i textura, mirosul, forma, privește-i culoarea și decide-te… de la cine să începi să o ceri…niciodată nu se va potrivi!

 

Ea – ( citând din Elinor Glyn) Iubirea este strălucirea care preschimbă praful vieții cotidiene într-o ceața aurie…

El – …prin care nu vezi nici la doi pași în față.

 

Ea – Prin iubire, zeii îți devin prieteni, iar demonii , servitori.

El – Ca să-ți deschidă larg ușile către păcat.

 

Ea – A iubi înseamnă a contempla.Va veni ora când nu vei mai cere nimic.Nici buzele, nici zâmbetul, nici brațul drăgăstos, nici răsuflarea prezenței sale. Îți va fi de ajuns ca ea să existe!

El – Da, dar nu oriunde, numai alături!

 

Ea – Dacă iubești cu adevărat o femeie, chiar și făra să o atingi, înflorește-o!

El – Ca s-o înflorești  trebuie s-o uzi…deci trebuie să ai lichidități!

 

Ea – (citând din Octavian Paler) Caut mereu un drum între naivitatea de a iubi totul și nenorocirea de a nu iubi nimic.

El – Acela nu este drum, este un labirint.

 

Ea – Ca să iubesti pe cineva nu-ți trebuie nici bani, nici timp, îți trebuie numai inimă.

El – O inimă gata de orice sacrificiu sau suferință…sau amândouă.

 

Ea – Iubirea unește, nu destramă. Iubirea iartă, nu judecă. Iubirea dăinuie, nu piere.

El – Iubirea angelică. Dar nu uita că și diavolul a fost cândva înger. Iar păcatul a apărut cănd iubirea a ajuns la mâna femeii.

 

Ea – Chiar şi cel mai încăpățânat dintre noi se apleacă sub greutatea iubirii. Şi…totuşi,iubirea e uşoară ca o adiere de vânt.

El – Ușoară dar copleșitoare…elasticitatea simțurilor și flexibilitatea dorințelor dau rezistența, nu rigiditatea minții.

 

 

Tunează râsul pe maxim

Bula si Bulangioaica erau casatoriti de 25 ani. Intr-o vineri, Bula vede sub pat o valiza.

– Ce e cu valiza asta?

Se rosi Bulangioaica un pic si zise:

– Dragule, trebuie sa-ti marturisesc ceva. Deschide valiza. Deschide Bula valiza si inauntru erau: trei cartofi si 50.000 de euro.

– Ce e, fa, cu cartofii astia?

– Dragule, de-a lungul casniciei noastre, de cate ori te-am inselat… am pus un cartof in valiza.

– E, lasa ca nu-i asa rau. Dar ce e cu cei 50.000 de euro?

– Pai, de cate ori am adunat un kil, l-am vandut.

Bula la ora de desen!!! A desenat un desen negru pe toata pagina!!!

Profa – Ce ai desenat?

Bula – Negrii noaptea descarca carbuni!!!

Profa – Dar eu stiu ca la negri dintii sunt albi!!!

Bula – Dvs. vi se pare ca dupa atitia carbuni descarcati lor le vine a ride???

La magazinul penitenciarului Rahova :

– Aveti mazare ?

-Avem !

-Dragnea aveti ?

– Maine aducem !

Un preot vru sa arate enoriasilor exemple ilustrate ale pacatelor. Asa ca duminica inainte de slujba puse 4 limbrici in patru vase.

1)primul limbric intr-un vas cu alcool.

2)al doilea limbric intr-un vas cu fum de tigara.

3)al treilea limbric intr-un vas cu sperma.

4)al patrulea intr-un vas cu apa limpede si curata.

Dupa ce tinu slujba despre pacate si povesti despre consecintele lor, preotul arata limbricii din vase.

Limbricul din vasul cu alcool era mort.

Limbricul din vasul cu fum era mort.

Libricul din vasul cu sperma era mort.

In schimb linbricul din vasul cu apa curata era viu.

Preotul multumit de lectia sa intreba:

-Ce invatatura putem scoate din ceea ce ati vazut?

Un batranel ridica mana si spuse:

-Cat timp bei, fumezi si f*ti nu faci limbrici!

Deci tot e bine sa mergi la biserica ! Ion a venit duminica la biserica si preotului nu i-a venit sa creada. Nu-l vazuse în viata lui pe Ion în biserica. Dupa slujba, preotul l-a prins din urma si i-a zis: – – Ioane, ma bucur ca ai venit la slujba. Ce te-a determinat?

Ion îi raspunde:

– Trebuie sa fiu sincer parinte, acum ceva vreme mi-am pierdut​ ​

palaria si iubesc acea palarie. Stiu ca si Gheorghe are una fix la​ ​

fel si stiu ca vine la biserica în fiecare duminica. Deasemenea stiu ca trebuie sa si-o dea jos în timpul slujbei si ca probabil o va lasa​ in cuierul de la intrare. Asa ca urma sa plec mai devreme si sa-i fu​r ​

palaria. Preotul, putin mirat, continua:

– Mai Ioane, vad ca nu i-ai furat palaria lui Gheorghe. Ce te-a facut​ ​

sa te razgândesti ?

– Pai, dupa ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decisca nu este nevoie sa-i mai fur palaria lui Gheorghe Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Ion si-i zise:

– Dupa ce am vorbit despre ,,Sa nu furi !” te-ai decis ca preferi sa​ ​

stai fara palarie decât sa arzi în iad ? Ion a dat usor din cap:

– Nu parinte, dupa ce ati vorbit despre ,,Sa nu prea curvesti​ ​!”

​M​i-am adus aminte unde mi-am lasat palaria!

Ion îşi cumpără un taur din Olanda.

Nu trece mult timp şi în toată regiunea se aude cât de viril este taurul lui Ion.

Toţi fermierii din zonă veneau la Ion şi închiriau taurul ca să le ”rezolve” vacile.

Ion a facut o mică avere de pe urma taurului aşa că ceilalţi fermieri au hotarât să facă o chetă ca să cumpere taurul.

Merg ei la Ion acasă şi îi spun:

– Ioane, cât vrei tu pentru taurul asta? Noi vrem să îl cumpărăm!

Ion profită de situaţie şi cere un preţ exorbitant de mare. Fermierii foarte supăraţi merg la primar pentru a-i cere ajutorul.

Primarul acceptă să cumpere taurul cu banii primăriei şi să îl folosească toată lumea.

Fermierii adună toate vacile şi rând pe rând mergeau cu ele la taur, dar acesta le mirosea şi pleca de lânga ele fără să le facă nimic.

Primarul îl cheamă pe Ion:

– Ma Ioane, ţi-am dat o avere pe taurul ăsta şi nu face nimic… rezolvă situaţia!

Ion se apropie de taur şi ii spune:

– Ce se întâmplă, nu mai ai chef de muncă?

Taurul îl priveşte pe Ion şi cu o mare lene îi spune:

– Nu mă deranja că mă enervez. Acu nu mai mişc niciun pai pentru că sunt funcţionar public!