De la Iohannis, “salvatorul”, putem să ne luăm gândul,
Fiindcă nici el deja nu ne mai poate ajuta,
Prerogativele i s-au evaporat, parcă i le-a luat vântul,
După trădarea CCR, la care nu se aștepta.
Căci Curtea Constituțională și-a-ntors poziția pe dos,
Față de cee a decretase câțiva ani mai înainte,
Polarizându-se politic, au dat și constuționalitatea la întors,
Subordonându-l ministerului Justiției pe președinte.
Degeaba își ia geaca roșie pe el, este târziu și este vară,
Din lupta cu penalii au mai rămas numai cuvinte,
Sub ochii lui și pixul lui, violul legilor se desfășoară,
Demite pe cine vrea Dragnea, promulgă legile cuminte.
Numește pe no name-ul vrut de Toader la DIICOT,
Dosarele lui Dragnea și Dăncilă fiind făcute astfel praf,
Că de povestea cu-ambasada pe toți îi doare-n cot,
Și-n felu-acesta, impricinații, au rămas doar cu-n perdaf.
Guvernul calcă-n străchini, gafă după gafă comițând,
În solidar fiind, prin impostură, Fifor, Daea, Carmen Dan,
Cu șefa lor, Dăncilă, scandaluri diplomatice antrenând,
În timp ce media, și președintele, se-ngrijorează-n van.
Păi noi am vrut o Românie a lucrului bine făcut (praf!),
Guvern de stânga, pesedist, președenția liberală,
Să fie cică echilibru, și până astăzi ne-a ieșit grozav,
Căci PSD-și subordonează totul și rupe pacea socială.
A dat foc națiunii, cu OUG-uri, și tot el urlă că e foc,
Se luptă cu justiția, o răpune, dar se victimizează,
Că nu îi lasă Soroș, ONG-uri, SIE, SRI, și toate la un loc,
Constituind himera “statul paralel”, care îi boicotează.
Și ca să-i ea himerei chip, i-au pus în vărf pe președinte,
Cică se tot izbesc de el în cruciada cu Justiția păgână,
Simțindu-se-n criză de timp, vor tot pe “repede-nainte”
Și cu averile la adăpost și fără pete să rămână.
Ca buturuga mică de Iohannis să nu răstoarne carul mare,
Vor să-l înlăture mișelește, cu pumnalul pe la spate
Și-au ticluit către parchet o plângere “de înaltă trădare”
Să stea la baza unei suspendări pretins “fundamentate”.
Oricâte feluri de mesaje șuie PSD-ului vom transmite,
Ele nu vor putea face nici cât …două cepe degerate,
Un singur fel avem de a le spune “siktir”, fără cuvinte:
Cu ștampilele la vot. Multe, clare, validate!
