Radicalului îi este rostul-ntr-o formulă,
Nu-și găsește locu-n societate,
E ca și cum, din mersul timpului, ai scoate
Și-ai pune să alerge …o pendulă.
Radical este-acela ce s-abate
De la linia fireasc-a propriei reacții,
Așa cum trenul deraiază între stații
De pe linii-accelerația de-l scoate.
Radicalul nu a fost născut astfel,
Inițial a fost și el un ponderat,
Neînțeles, neauzit, s-a radicalizat
Să-i pese societății și de el.
Singur e-un apucat, problema însă-apare
Când se unește radical cu radical,
Uniți de ordinul acelui ideal
Ce imediat își cere-o rezolvare.
Mase de radicali ce au o formulare,
În loc formula să cuprindă radicali,
Nici academicienii geniali
Dacă n-au prevenit, nu au o rezolvare.
Că polițiștii dreptu-și cer în stradă,
E dreptul lor, de bună seamă,
Dar este un semnal de-alarmă,
Și nimenea nu vrea să-l vadă.
Și perceptorii de la FISC s-au revoltat,
Cu munca lor hrănesc bugetul
Deci vor să li se deie dreptul,
Căci chiar de ei Guvernul a uitat.
Să pleci din țară-i tot decizie radicală,
Că nu e doar să-ți iei bagajul și să pleci,
Lăsând în urmă șir de lacrimi seci,
E chiar o dramă națională.
Cu ordonanța, tinerii frumoși și liberi,
S-au radicalizat doar într-o noapte,
Au dovedit c-așa hoție nu se poate,
Guvernu-a anulat-o ridicând din umeri.
Prea mulți radicali pe-o singură formulă!
Cu ei politicienii au de furcă,
Acum incompetența îi încurcă
Iar rezultanta clar că iese… nulă.
