Din timpuri imemoriale puternicii-au fost “unși” în rang,
De Dumnezeu, de Papă, sau de regi, oricum, de cineva “de sus”,
“Să ungi ca să nu scârțâie”, nu e o vorbă doar de gang,
Cum nici “uns cu toate alifiile” nu este mult prea rar de spus.
Așa că ungerea a ajuns să fie obicei național tradițional,
De mic ești uns cu mir, apoi, în Parlament, tot ungerea te scapă,
Dacă ungi unde trebuie, n-o să mai scârțâie dosarul tău penal,
Se prescria cu-o zi -nainte ca judecata să înceapă.
De n-ai uns balamaua ce trebuia, și te-ai trezit c-o condamnare,
Faci un apel, nu la judecător și avocați, ci la masajul tailandez,
Acela cu uleiuri rafinate și te lași dat din cap până-n picioare,
Să te învârți de-o fugă în strinătate, precum un titirez.
Uleiurile-acestea nu-s pe piață,se dau doar pe sub mână,
Nimeni nu vede, nu aude, nu miroase, nu vorbește,
O pată la hotar se află-ntâmplător, după o săptămână,
Când la TV <<sunzațional>> apare și ne dojenește,
Căci pe ecran nu te poți dumiri câte-alifii are pe ten,
Pretinde că nu e fugar, că doar este la sârbi puțin plecat,
Atunci de ce l-a prins poliția cu pașaportul fals, sloven,
Și fața preschimbată, bărbos, neîngrijit, ca un refugiat?
A uns și-acolo și acuma hălăduiește la un Spa de vreo cinci stele,
Și este chinuit de amintiri când se juca cu Kovesi-n poiată,
Când se înconjura de alți sus-unși, numai cu nume grele,
Și când credea c-aceștia n-o să-l lase de izbeliște vreodată.
Eu sunt convins că agaricii, șoșonarii, care încă mai pun botul,
La propaganda pesedistă, i-au și crezut minciunile lui Ghiță,
Și au lăcrimat la fel ca la telenovele, și s-au udat cu totul,
Și i-au sorbit din gură fiecare vorbuliță.
Lista e lungă de penali cu condamnare ce acuză,
Că-s abuzați și vor să se stropescă cu tămâie, la televizor,
Precum Ana Maria Pătru, tânguitoare și mofluză,
Că nu e nici’o seară la televizor fără un vajnic infractor.
