Mâini curate nu înseamnă,
O mână spală pe alta,
Teama pentru post, să calci pieziș te-ndeamnă,
Că peștele nu-și părăsește singur balta.
Ești observat, hrănit de mititel,
Sunt legi ca să devii inamovibil,
Săltat în post, nițel câte nițel,
Și-ncredințat că vei fi infailibil.
Amenințat subtil cu represalii,
De nu înoți în balta lor murdară,
Ajungi să te înscrii între canalii,
Însă ei te susțin și te-nconjoară.
Ți se clădește pe ascuns un soclu,
Pe care din nimicuri te înalță,
Primești imagine cu togă și monoclu,
Și-ncet încet cu șmenuri te încalță.
Te fac eroul zilelor de azi,
În loc de sabie cu-n ciocănel în mână,
Însă tu tremuri de pe soclu să nu cazi,
Și conștiința nu-și mai vine la-ndemână.
Așa ajungi, dosar după dosar,
Un pește prins în plasa nu știu cui,
Coloana se-nconvoaie, sub fiecare dar,
Încredințat că numai mită nu-i.
Și ți se pare că ți se cuvine,
Poziția de împărat în sală,
Ca să te joci cu vieți și cu destine,
Dar pe ascuns ai de dat socoteală.
Doar frunzărești ce e-n rechizitorii,
Căci acuzația este un lucru sfânt,
Și iei de bună ce-au spus procurorii,
Fără să-ți pese consecințele ce sunt.
Că ce să faci, asta era comanda,
Să lupți cu hidrele corupției perfide,
Pe-altarul SRI să îți aduci ofranda,
În sălile-mbâcsite și sordide.
Am copiat Italia în tot ce-a fost nedrept,
Și primim de la CEDO mii de sancțiuni,
Cu milioane de plătit celor în drept,
Din banii cui? Ai platnicilor buni.
Nimeni nu răspunde și mergem înainte,
Cu-anticorupția-n războiu-acesta orb,
Cine și cât primește se știe dinainte,
Că nu-și scot ochii corb la corb.
