Lia Olguța
Este mămicuța,
Cea mai afectuasă
La ținut copii-n casă,
Nu cumva să-i vadă
La protest în stradă,
Că este prea mic
Pentru simț civic,
Și de ce să știe
Ce-i aia hoție?
De ce n-are el
Bani în portofel
Tăticuțul sărăcuțul
Care drămuie bănuțul.
Ce povețe
Să învețe
De la un protest?
Doar n-o să dea test
La dirigenție
De democrație?
Și în primul rând
O să-i intre-n gând,
Că bau-baul e
De la PSD.
În loc să-nvețe de mic
Că partidul cel unic,
Până o să crească mari
O să-i facă bravi stejari,
Cu capul îndoctrinat
De partidul-stat.
Fără control asupra lor
Partidul n-are viitor!
Lie, Lie,
Mamă grijulie,
Când pe Roberțel,
Drăguțul de el,
L-ai luat la votare
Nu e implicare
Implicită și reală
În cursa electorală?
Și prezeța voastră-n scoli
Ai politicului soli
La oricare sărbătoare
Ce să fie, oare?
Lie, Lie,
Ți-ai găsit la isterie
Partenera ideală
Să dea ordine la școală,
Ca mămicile sau tații
Să semneze declarații,
Că nu-și iau progenitura
Să respingă dictatura.
O dispensă
Recompensă,
Ai lăsat-o la bunici,
Ca să-i ducă pe cei mici
Să strige la președinte,
Cele mai fierbinți cuvinte,
Că sunt din literatură,
Dar… sterpezesc în gură.
De-aceea eu vă spun aici
Cu-așa mămici,
Mai bine ținem lângă noi
Copii, să-i ferim e voi.
