Justițiabilii sunt judecți pe legile ce singuri și le fac.

Justițiabilii sunt judecți pe legile ce singuri și le fac

Între Dreptate și Justiție e-o cale-atât de lungă,

Și presărată cu atâtea capcane, mii și mii,

Încât Dreptatea, în Justiție, nu are cum s-ajungă,

Și deci aceasta cetățenilor n-o poate împărți.

 

Harul dreptății, cum se știe, este un har divin,

Pe când justiția este făcută la mintea omului,

Și evident că  n-o interesează deci câtuși de puțin,

Cum poate ea să schimbe cursul destinului.

 

Justiția e oarbă, Dreptatea e clarvăzătoare,

Fiindcă Justiției eșarfa oamenii i-au legat-o,

Ca să nu vadă, în balanță,ce pune fiecare,

Și-n funcție de interese ei au manipulat-o.

 

Așa se face că Justiția s-a tot schimbat la față,

În funcție de vremuri, politici și sisteme,

Oricâte măști ar fi avut, pe soclu se răsfață,

Chiar dacă populația ajunge s-o blesteme.

 

Dreptatea-i cea care se face având la bază faptele,

Ea nu se schimbă-n timp, deci nici nu se prescrie,

Ci dimpotrivă se-ntărește, cum brânză face laptele,

Și nu-i doar o sentință pe-un petec de hârtie.

 

Justiția e dimpotrivă, bazată doar pe probe,

Urmele dacă ți le-ai șters, pe-acolo n-ai trecut,

Și poți minți, cu chip senin, în fața nu știu câtor robe,

Că lor nici nu le pasă cine și cum te-o fi văzut.

 

Dreptatea este-aceea ce faptele discerne,

După ce lasă-n urmă, în viața societății,

Trecându-le prin sita principiilor eterne,

Care progres și strălucire au dat umanității,

 

Justiția din contră, se face după legi perene,

Și coduri, proceduri, reguli, regulamente,

La noi fiind originale, tipic dâmbovițene,

Mereu în transformare cu noi amendamente.

 

Nimica previzibil, minic după bun simț…

Legi noi făcute să se-aplice pe interesul unui clan,

Știrbe sum sunt (calul de dar nu se caută la dinți),

Ca furtului să-i facă magistratura paravan.

 

Căci magistrații-s instruiți ca legile să le aplice,

Oricât de strâmbe sunt făcute de Parlamentul compromis,

Mizeria corupției la rangul de “normalitate” să ridice,

Sperând că populația ochii și-ar fi închis.

 

Dreptatea-i intangibilă, Justiția-i tratată ca o ștoarfă,

De toți justițiabilii, făcând din Parlament bordel,

Unde o siluiesc pe față, păstrând doar veșnica eșarfă,

Să nu fie văzuți și apoi acuzați , în nici un fel.

 

Abuzu-acesta, societatea, nu-l poate tolera,

O fi Dreptatea sfântă ,pe când Justiția păgână,

Dar nici să fie la cheremul celor care-și bat joc de ea,

Așa o blasfemie nu poate-avea cum să râmână.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)