Sunt două luni de când iar s-a iscat pricina,
Nu doar un moft, că fost zarvă mare,
Și toată lumea-a înțeles a cui e vina,
Nu doar la noi, dar și peste hotare.
Cu chiu, cu vai, dar a învins dreptatea,
Făptașii zurbagii au fost de noi repudiați,
Se cere-acum să reclădim normalitatea,
Dar cum? Când încă-n țară suntem ca sinistrați.
Tembelul șef mai ține hățurile-n mână,
Jucându-se cu ordonanța “uite-o… nu e”
Dar nu renunță, grațierea doar o-amână,
Și pe grumajii deputaților se suie.
C-o mână-mparte daruri, cu cealaltă le taie,
Așa cum a făcut la sănătate,
Miniștrii nu au voce, pentru că-s toți de paie,
Cu taxe noi va-nlocui pe cele abrogate.
La Cotroceni, cu președintele-a căzut la pace,
Un compromis de ți-e mai mare mila,
În loc de referendum, dacă nu-l va mai face,
S-accepte consultarea partidelor, de-a sila.
In schimb nici PSD-ul nu va mai trâmbița
De casele pierdute, de Forumul German,
De toate câte cele Iohanis mai făcea,
Și-albirea SRI-n comisia… lui Țuțu Adrian.
“Pacea din bibliotecă”, cea după investire,
Remaniind Guvernul, spre-o “muncă pozitivă”
Apare drept cedare, un pas către pieire,
Tot hoț rămâne Dragnea-n memoria colectivă.
Din toate PSD-ul rămâne tăvălit,
Iar lui Iohanis cota de-ncredere-a crescut,
De-acum electoratul captiv e aiurit,
Nu poate să-nțeleagă tot ce s-a petrecut.
Dacă ei au votat, votul s-a dus pe pustii,
Căci iată cum Iohanis îi bagă în ședință,
Veniți cu pisiceala și inima-n combustii,
Se-ntreabă-electoratul, cum este cu putință?
Cu compromisul ăsta s-au compromis cu toții,
Să nu cadă din funcții le-a fost tot interesul,
Dar spune-o vorbă veche ce-o știu și idioții:
Că “interesul poartă fesul”…fesul ce ascunde stress-ul.
