De când cu pactul de la Malta,
Vestul s-a înțeles cu Estul,
Precum stânga spală pe dreapta
Și amândouă fură restul.
Așa e și-n politichie,
Vor grațieri pentru trecut,
Iar pentru viitor vor amnistie,
Celor ce furtu-abia l-au început.
Ca motivație, o mare aiureală,
Cu deținuți ce-ar merita scăpare,
Și-n ceța asta, ca din nimereală,
Corupții, ca stafii, să se strecoare.
Lăsați politicienii la răcoare!
Coruptul este-n fapt de neiertat,
Asta nu e de loc discriminare,
Căci singuri s-au autodiscriminat,
Când în partide au intrat
Să-și fac-agoniseala tot mai mare.
Acum vor să emită imediat
O ordonanță zis “cu asumare”
În fața cui să mai răspundă
Cănd parlamenul e tutela lor,
Manipularea astfel s-o ascundă
De furia întregului popor.
Grațiere, amnistie, DA,
Dar pentru cetățeni,
Cei ce-au greșit și se pot reabilita,
NU pentru politicieni.
Asta nu-i o discriminare,
Ei s-au autodiscriminat
Intrând în politica mare
In care s-au denaturat.
Ea i-a făcut cu înalte funcții,
Protecție deasupra legii,
O stea le-a pus în meizul frunții,
Și-un sac întreg de privilegii.
NU, pentru ei nu e iertare,
Căci aroganța cere aroganță,
Ei să se fezandeze la răcoare
Poporul este ultimna instanță!
TT-lul ne-a ținut în ceață,
Cu OUG, ba că o fi – ba că n-o fi
Acum arama-și dă pe față:
În spatele ceții mișcă stafii!
Stafiile au nume și prenume,
S-și ștergă cazierul ele-ar vrea,
Printr-o lege făcută-anume,
Să poată și pe viitor fura.
