Drumul spre Țara Făgăduinței.

Flămânzi, izbiți de soarele deșertului,

Apostolii-îl urmau toți pe Isus,

Fără să se-ndoiască de spusele profetului,

Însă după un timp, unul din ei a spus:

“Doamne, o să murim cu toți de foame,

Niciunele n-am luat, deci n-avem ce mănca”,

Isus le-a spus, în loc să le dea poame,

“Luați căte-un bolovan pe umeri pentru a-l căra”.

 

Deci fiecare-a luat un bolovan pe umeri,

Doar Iuda, cel mai șmecher, a luat o pietricea,

Și au mai mers o cale…de foame cât să suferi?

Se tângiau prea tare. Isus le-a zis așa:

 

Stați jos și luați în poale, pietroiul care l-ați cărat,

Cât e de mare, se va transforma în pâine,

În pâine caldă bolovanii pe loc atunci s-au transformat,

Lui Iuda o pîinică mica, așa că foamea-n gât rămâne.

 

Și au pornit deci mai departe spre zările făgăduinței,

Dar după-un timp, la tângiuială, să ia o piatră iar le zice

Iuda pățitul ia o stâncâ, măsura propriei credințe,

Gândind c-o pâine-atât de mare nu ar avea nicicum să strice.

 

Iar când a fost să șadă iară, le-a spus pe bolovani să stea,

Toți intrigați ,cum ar putea, să fie așezați pe pâini,

Și-atunci Isus i-a zis lui Petre, din traistă hrană să le dea,

La fiecare o lipie…Iuda privi a gol în mâini.

 

Așa și noi, când a fost timpul să punem osul la bătaie,

Am procedat la fel ca Iuda, să ne luăm sarcina mai mică,

Și-acum degeaba luăm o  stâncă, nevolnicia ne îndoaie,

Și-o să cerșim câte-o lipie, de la Bruxelles, la o adică.

 

Pentr-un popor, drumul cel lung către normalitate,

Nu poate fi de-o generație, obijnuită cu sclavia,

Numai când două generații timpul le va da la o parte,

Vom naște creativitate și vom reface România.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)