Din paradoxuri ne-am născut, paradoxal că (încă) existăm. (după Cosmin Neidoni)

Reunirea lotului olimpic roman de pupat in k.r sub inaltul patronaj al presedintelui PSD, Drag Tel Drum Yul:


Ceva este profund incoerent în viața noastră civică,

E ca și când chiar”necuratul” ne-ar fi umblat „pe la setări”

Și le-a dat peste cap, iar să ne revenim ne-mpiedică,

Și ne scufundă-n aparențe și minciună, prin auto-încântări.

 

Altfel nu se explică paradoxurile noastre mioritice,

Erorile noastre de sistem atâta sunt de palpitante,

Încât jucăm”ruleta rusă” chiar în momente critice,

Iar pentru rezultat găsim doar explicații aberante.

 

Suntem inconfundabili în incapacitatea devenită cronică

De-a îmblânzi ceva din paradoxurile noastre evidente,

Prăpăstioase și sublime în același timp, cu scuza modică

De a fi , pentr-o democrație nou născută, practic inerente.

 

Azi construim o Catedrală a Mântuirii Neamului, uriașă,

Însă măsurile pentru viața curentă se iau de mântuială,

Vrem viața de apoi să ne-o asigurăm încă din fașă,

Însă sistemul de asigurare-a sănătății nu poate fi sculat din boală.

 

Am celebrat cu surle și cu fast ziua culturii naționale,

Chiar de aniversarea Luceafărului poeziei românești,

Pe când tirajele volumelor de versuri sunt infinitezimale,

Mai multă poezie, în mediul virtual poți să găsești.

 

Avem o apetență pentru bocet, de inima-ți îngheață,

Ne iubim „personalitățile” doar după ce dau ortu popii,

Dar avem o problemă în a-i aprecia pe cei care mai sunt in viață,

Și ne-amintim de ei numai când sunt la buza gropii.

 

România, prin cinismul și ipocrizia noastră, autoîntreținute,

E doldora de răposați iluștri, majoritatea fiind uitați,

Cimitirele sunt pline de oameni formidabili,cu destine mute,

Fiindcă din cărțile de istorie au fost eliminați.

 

Celebrăm Centenarul Marii Uniri, o mare sărbătoare,

Dar regiunile noastre istorice sunt, dupa 100 de ani, buni sau răi,

Înca tot neunite prin infrastructură și în curs de regionalizare,

Pe hărți de alții concepute.Cum am ajuns să fim atât de nătărăi?

 

Românii au o neîncredere sporită în propriile elite,

Și o repulsie față de conducători, desi-i votează iar și iar,

Spun că sunt duși pe-un drum greșit, dar merg tot înainte

Fiindcă se simt dezorientați fără biciul acestora autoritar.



Avem un aparat politic și administrativ , supradimensionat,

Însă nu reușim să avem o clasă politică decentă, nici măcar cultă,

S-ajungi ministrul educației poți fi analfabet functional și agramat,

Să-ți etalezi incompetențele ca drept virtuți, că nimeni nu te ascultă.

 

În România crește numărul titlurilor de carte și de-autori,

Dar scade progresiv  numărul celor care mai citesc,

Avem medaliați olimpici internaționali, succesul lor ne dă fiori,

Dar performanțele globale ale elevilor, pe țară, tot descresc.

 

Avem de trei ori mai puțini alcoolici decât e media în UE,

Dar numărul deceselor cauzate de alcool, este de trei ori mai mare,

Fiindcă ceea ce se bea la noi este otravă și numai băutură nu e,

Românul cel sărac, dacă îl arde-n gât și la ficat, zice că a fost tare.

 

Populația României este una dintre cele mai sărace-n Europa,

Însă avem cei mai bogați parlamentari de pe întregul continent,

O populație-n scădere dar numărul parlamentarilor umflat cu pompa,

Și de atât avănt politic,  e Parlamentul cel mai somnolent.

 

.„Incapacitatea ăstora de a guverna, s-ar putea să fie

 șansa românului să devină viu”(Țuțea-1990),că-i mare panică,

De mămăliga explodează. Oricât ar fi politica de curvă, scula poporului e vie,

Dar ne jelim că viața-i grea, pe când  prestația civică e jalnică.



Garda de corp a lui Dragnea.

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)