Poți crede că shimbările planetei
Duc spre o viață bună pentru toți?
O-ntoarcere din cumpenele terei
Către origini să o vezi mai poți?
Valorile cele adevărate
Care-au clădit și încă mai contează
Familie, relații și dreptate
De spaimă-n suflete se camuflează.
De spaima cui? A valului de ură,
Și de impuneri zis fundamentale,
Minți rărăcite-alături de scriptură
Globalizănd descreerări globale.
Îmi zici să nu mă-ngrijorez când văd
Cum se destramă buna cuviință,
Cum omenirea merge îndărăt,
Dinspre cunoaștere spre neștiință.
Că timpu-acela care-a fost prezis
Că va aduce-n sine numai bine,
Profetul nu a consemnat precis
Cum va veni și oare pentru cine?
Până atunci mult sânge va mai curge,
Și multe suflete-nrobite-n răzbunare,
Credințele înalte, demiurge,
Vor reclădi când totul va dispare.
E Siria o piatră de-ncercare?
Crimeea o ambiție prostească?
Ucraina o revanșă zdrobitoare?
Ura începe ură să rodească.
Revanșă și teroare și jihad,
In numele democrației vrem război
Principiile libertății cad
Sinucigașii beți se cred eroi.
E joasă speța ce trăiește-n noi,
De nu găsim o cale de-mpăcare,
Și nu ne împăcăm nici noi cu noi
Vrând s-adunăm puteri cu disperare.
Făcând din puritate un gunoi…
Nici Domnul cred că nu e mulțumit,
Privirea o va-ntoarce de la noi,
Din ce ne-a dat, văzând ce a ieșit.
Aud comanda:” La umăr arm!”
Soră și frate stau față în față,
Ea demonstrant și el jandarm,
Poate să-i dea cu spray în față?
Solicitării s-a răspuns cu violență,
Femei, copii, bătrâni, nu mai contează,
Nu va fi timp de penitență,
Pentru cei ce dreptatea violeză.
Multă neliniște s-a strîns în piept
Chiar și-n tăcere ea s-aude,
Nu mai cedează cine e deștept,
Nici cel cu mințile zălude.
Este o încleștare subterană,
De divergențe care se ciocnesc,
Nu mai e loc de rugăciuni în strană
Ipocriziu și minciuna când se contopesc.
