Capitolul 33. După despărțire…când totu-i amintire.

”Soţia mea e ca o invenţie: eu sunt cel care am

descoperit-o şi alţii care profită de ea.” Anonim

Ea – Dacă omul tău de încredere te-a rănit, lasă-l să plece! Va avea cineva grije de el, va fi mângâiat pe măsura faptelor, va fi iubit pe merit, va fi sărutat de buzele dulci ale soartei și va fi dat cu fundul de pământ în cele mai frumoase clipe.

El – Iar tu vei jubila.

 

Ea – (citând din Ileana Vulpescu) Femeia poartă pică unui bărbat , mai mult pentru ce ar fi putut să fie, decât pentru ce a fost și a dezamăgit-o.

El – Iar pica se transformă uneori  în razbunare…

 

Ea – Începutul sfârșitului este atunci când te bagă în seama doar seara, pentru că ești ultima persoană de care își aduce aminte.

El – Și câteodată nici atunci.

 

Ea – Ce rost are să păstrezi legătura dacă ai pus capăt relației? Dacă continui să telefonezi sau să scrii mesaje, păstrezi aprinsă flacăra speranței reîmpăcării, ori în mintea ta ,ori a celuilalt. Inutil! O despărțire este o despărțire!

El – Aia a fost relație dar nu iubire adevărată, prin care două suflete se confundă una cu cealaltă. Dacă se reîntâlnesc, își spun „Bine-ai venit acasă!”, chiar dacă nu reînoadă nimic.

 

Ea – Mereu vei cauta la ea, ceea ce adorai la mine cândva.

El – Cine caută, caută până găsește.

 

Ea – Unii oameni inträ în viața noastră neinvitați, nedoriți…ca, mai apoi, să devină universul nostru. Dar, într-o zi,ne părăsesc…luând cu ei și o parte din sufletul nostru și din visele noastre. Cu toate acestea ne … rămân lecții de viața și amintiri prețioase. Învățăm să iubim, să prețuim, să devenim dependenți, ca mai apoi să învățăm să pierdem, să suferim și să devenim puternice…

El – Ce e val, ca valul trece…totul e să nu te-ncece.

 

Ea- Cât am fost  împreună, nu l-am înșelat niciodată!

El – Te lauzi sau te plângi?

 

Ea – Când rămâi singură cu toată iubirea, spusă și nespusă, cu amintirile de preamărire spirituală și pierdere viscerală în îmbrățișările celuilalt, când te sfâșie povara infinitului erotic sentimental, vei vedea adevărul prozaic.

El – Lirismul este consecința beției…la trezire, devine prozodie.

 

Ea – Vine o zi în care încetezi să mai pui întrebări, pentru că răspunsul nu te mai  interesează.

El –Până să te căsătorești, ești un neisprovit care își pune mii de întrebări, după ce te-ai însurat, ești gata terminat, nu mai ai nevoie de nici un răspuns, pentru că ea le știe pe toate.

 

Ea – Atunci când nu îmi reuşeşte ceva, când pierd ceva sau chiar pe cineva care alege un drum diferit de al meu, îmi spun că „nu a fost să fie al meu!”. Şi mă resemnez în faţa eşecului sau a pierderii. Mi s-a spus că nu pot avea ceva ce nu este al meu, că nu pot ține lângă mine oameni care nu îşi doresc să îmi fie alături şi că, dacă am pierdut, înseamnă că acel ceva sau cineva nu trebuia să fie al meu.

El – Tu mergi înainte! Nu te opri pentru nimeni, cine te vrea , te ajunge din urmă.

 

Ea – Când îți poți spune povestea, fără să plângi, înseamnă că te-ai vindecat.

El – Vezi că se poate și fără consolare compensatorie?

 

Ea – Într-o zi ai să realizezi că totul în viață este trecător, chiar și eu. Dar aș vrea să-ți aduci aminte că am trecut cu voința enormă de a rămâne.

El – Dar voința te-a trădat, sau tu ai trădat-o pe ea?

 

Ea – Furia care rămâne după o dezamăgire este un medicament. Este amară, dar trebuie să te vindece de naivitate…

El – Instrucțiunile de folosire ale acestui medicament spun: ce crezi că este al tău azi, a fost al alteia ieri și va aparține altcuiva mâine.

 

Ea – Dacă a venit timpul să crezi că totul s-a sfârșit, să fii pregătită că acesta va fi începutul.

El – Dar începutul trebuie pornească printr-o pauză recuperatorie, să-ți tragi sufletul.

 

Ea – Trecutul nu se definește…a fost o lecție, nu o sentință.

El – Oricum meriți să-ți dai o notă la extemporal.

 

Ea – Nu vreau  explicații…mi  se par cele mai penibile conversații.

El – Și cele mai fara rost. Explicațiile vor să acopere eroarea  în care te-a lăsat.

 

Ea – Oricât m-aș minți singură, știu prea bine că mi-ar fi fost mult mai bine dacă ai fi fost aici.

El – Repetă minciuna până se prinde. O minciună repetă la nesfărșit devine credibilă.

 

Ea – Avea aerul unui om inteligent și de fapt a fost numai o briză.

El – Problema este…briza ți-a ridicat rochia sau nu?

 

Ea – Dacă vreodată îți voi lipsi , gândește-te că n-a stat nimeni între noi în afară de orgoliul și minciunile tale.

El – Dar îndărătnicia ta ce-a fost?

 

Ea – (citându-l pe Charles Aznavour) – Și mie ce-mi rămâne după ce te-am iubit? Vocea stinsă a unui ecou, brațele care nu mai au ce îmbrațișa…dar mai ales teama, teama de-a mai  iubi și mâine…

El – Teama este unul dintre motoarele schimbării…vei iubi  altfel.

 

Ea –  Ție o să-ți las nopțile fără somn, cu fricile întunericului. Nu,nu mai păstrez niciuna pentru mine,ce rost ar mai avea?  Nu,nici măcar pe aceea… Îți las ție tot timpul…timpul netrăit!

El – Timpul netrăit e o povară grea, pentru că trebuie recuperat intensiv.

 

Ea – Ce lecții dureroase ne dau unii oameni  și cât de ușor ne schimbă sufletul în păsări spreriate care se  vor  teme mereu sa nu fie rînite din nou.

El – Inconstiența este virtutea copilului, care, lovindu-se învață să se teamă iar frica pazește via!

 

Ea – Adesea , a renunța nu este un act de lașitate, mai degrabă unul de curaj. Curajul de a lăsa trecutul în spate, curajul de a înceta să lupti pentru o persoană care nu face nici un efort pentru a te păstra.

El – Mai exact curajul de a sări dintr-o barcă în alta cu riscul de a te scufunda la mijloc. Asigură-te ca distanța dintre ele să fie minimă!

 

Capitolul 32. În ce cred sau nu cred femeile…

Ea – Nu cred în oameni perfecți, pentru că nu cred înaparențe, la fel cum nu cred în bărbați care arată nespus de bine, sunt inteligenți, tandri, înțelegatori și mereu acolo când ai nevoie. Sunt iluzii.

El – Dar voi adorați iluzionismul…acesta este nivelul preferat de percepție.

 

Ea – Nu cred în poze și selfie-uri photoshopate, în silicoane, botox și operații  estetice, în reclame de păr care strălucește mereu fără să-și schimbe forma la vânt, dinții perfecți și de un alb sclipitor…

El – Viața te contrazice, nu eu…ce economie s-ar face în bugetul național dacă toate femeile nu ar crede în reclame!

 

Ea -Nu cred în iubirile în care nu există patimă, dorință și atracție. Mi se par ori artificiale, ori chinuite. Iubirile în care cei doi nu tânjesc unul după celălalt, atrofiază încet, încet atât feminitatea cât și masculinitatea.

El- Românul când e singur are o problemă: n-are femeie. Când s-a căsătorit are o mulțime de probleme. Așa că tradițional, îmbină inutilul cu neplăcutul…c-așa-i la noi: el provoacă furtuna și apoi se plânge că-i plouă …în casă.

 

Ea – Nu-mi cere să fiu mereu optimistă și cu zâmbetul  pe buze, pentru că nu cred în psihologia motivațioanală…mi se pare o forma de manipulare.

El –   Dar nici mereu cu toate corăbiile scufundate, cerșind atenția  celor din jur…asta nu-i manipulare?

 

Ea – Cred cu tărie că pierdem pentru a primi ceva mai bun. Şi, poate că pentru a preţui acel ceva mai bun trebuie să trecem prin nişte etape, să cunoaştem şi ceva mai puţin bun… De aceea sunt pregătită să pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui să fie al meu, pentru că știu că viața a pus deoparte ceva mai bun pentru mine!

El –  În viață trebuie să te mulțumești cu ce ai, pentru ca atunci când ți se ia și acela, să rămâi măcar cu mulțumirea.

 

Ea – Nu cred în box office și nici în best-seller, pentru că nu cred în bunul gust al maselor.

El – Elitistă, elitistă,…dar de ce te încingi la manele în miezul nunții și de ce leșini pe stadion când se cânta ultimul hit?

 

Ea – Cred în instantaneele nemascate, în naturalețea chipului uman  din momentul în care nu se sinchisește de cei din jur, arătând exact ceea ce simte.

El – Și atunci când arată degetul mijlociu? Sau mai rău…dacă asta simte!

 

Ea – Apeciez  fețele și corpurile imperfecte, cu moliciuni și împliniri, semnele pe care timpul și viața le lasă pe trup și pe suflet, femeile nemachiate sau fardate discret și natural ca un semn de cochetărie.

El – Evident, pentru a putea să te distingi deasupra lor! Ce-nsemnă și concurența asta!

 

Ea – Cred în entuziasmul tinerilor care merg împotriva curentului, chiar și atunci când habar nu au de ce, pentru că vor doar se fie diferiți și rebeli.

El – Este din ce în ce mai răspandită moda “aprecierii” tinerilor cu 10-15 ani mai puțin,pentru a face un cuplu. Nebuni rebeli, armasari pur sange…

 

Ea – Cred in trăinicia relației cu un bărbat fără pătrățele, deștepți și care nu acceptă să fie călcați în picioare, oricât de mult ar iubi o femeie.

El – Păi de ce să-I calci în picioare? Sunt buni de pus la gătit, la dus  gunoiul, la dus copii la școală, la bătut covoarele, la cărat cumparăturile, la desfundat hornurile și nu numai.

 

Ea –  Cred că nu există altă unitate de masură a inimii mai presus de iubire, iar dacă în suflet aceasta lipsește, atunci nu este senin, iar dacă în suflet nu este liniște, nicăieri în lume nu vei  găsi pacea!

El – Pentru că lumea exterioară reflectă interiorul tau…te ia cu frison,chiar dacă afară e soare, dacă în sufletul tău e frig și plouă.

 

Ea – Cred că râsul este cel mai bun lucru care arde caloriile. Cred în ideea de a fi puternic când totul începe să meargă prost. Cred că fetele fericite sunt cele mai frumoase femei.  Eu cred în roz. Cred în ziua de mâine și cred în minuni.

El – Alții spun că râsul îngrașă…sau doar mărește apetitul? Cu apetitul crescut și satisfăcut, totuți să slăbești, iată minunea!

 

Ea – Cred că, până la urmă , toți vom ajunge, fără a putea obiecta, o cărămidă în sufletul de piatră al cuiva.

El – Și de aceea, sufletul lui va rezista!

 

Ea – Eu cred în puterea unei priviri…acolo unde strălucește o privire , diamantul este de prisos.

El – Dar împreună fac desăvârșirea.

 

Ea – Eu cred că  sexul este manifestarea fizica a iubirii, indiferent că e la început sau întarziat. Este celebrarea și amplificarea efectelor energiei Kundalini în corp, discret, prin pasiune și entuziasm…

El – De aceea atâta pasiune și entuziasm în industria pornografică!?!

 

Ea – Cred că și  în realitate , nimeni nu te minte pe tine, ci se minte pe sine.

El – Sintagma “minte-mă frumos” a fost inventată de femei. Dacă în adevărul realitații nu te simți confortabil, minciuna îți creeaza o nouă realitate  în care să fi satifacută…

 

Ea – Crede…și lasă minunile să se întâmple în viața ta.

El – Acesta este verbul de la care pornesc toate manipularile omului, la toate nivelele. La nivel fizic s-a inventat creditul, ca sa ne supunem social. La nivel psihic actioneaza  încrederea , ca să putem socializa. La nivel spiritual acționează credința, ca suport existențial.

 

Ea – Sunt sigură că fiecare dintre noi,are un capitol din viața sa, pe care nu-l citește nimanui.

El – Si bine face…

 

Capitolul 31: Dorul…of dorul!

    „Celibatarii ar trebui impozitaţi mai mult decât cei

    însuraţi. Nu e bine să fie mai fericiţi decât ceilalţi.”

    Oscar Wilde

Ea – Când îți va fi dor,coboară-ți încetișor gândul în suflet și caută-mă în adâncul lui Pe undeva, pe acolo, vei găsi vreun zâmbet de-al meu, vreo urmă de parfum sau căldura unei îmbrățișări trecute.

El – Voi fi incitat să le caut!

 

Ea – Uneori, până și cafeaua are gust de dor…dor de cei care-i porți adânc în suflet.

El – Atunci soarbe-o cu pioșenie, nu o da peste gât!

 

Ea – (parafrazând după Andreea Văduva) Îți mai este dor de naivul ăla, care avea fluturi în stomac, şi care, nu bănuia că aceştia se vor transforma în nişte molii, într-o nefericită zi? De fata aia timidă, care îşi iubea prinţul atât de intens şi pur, încât nu se gândea că acesta îi va frânge sufletul, după ce i la mângâiat cu-atâta căldură?

El – Dorul nu vindecă, sapă. Nu oprește timpul, îl tulbură. Nu limpezește, încețoșează.

 

Ea – Să te descompui de dor însă să te recompui din speranță, în ciuda ta și a luciditații, e o poveste de dragoste în sine.

El – Că toate poveștile de dragoste încep cu speranțe  și apoi se descompun… Speranța moare ultima, iar când te recompui, vezi sa fie totul la locul lui, mai ales capul.

 

Ea – Iubirea care nu distruge nu-i iubire, cum jarul în căldură se preface, cel ars de dor uită de nopți și zile, și dorul în durere se desface.

El – Și cine a zis cã durerea te face mai puternic?..Cred cã e acelaşi care a zis cã dacã vei cãlca într-un rahat o sã ai noroc..

 

Ea – Mi-e dor de mine…mi-e dor să trăiesc…acum când doar exist.

El – Depinde la ce fel de viață vrei sa revii…și dacă te mai primește viața aceea.

 

Ea – Îmi cer atât de des iertare , că mi-e atât de dor !

El – Mai exact…ca ovarele te dor.  Folosește cuvântul acesta corect!

 

Ea – Să-i  ceri sufletului să nu-i mai fie dor, e ca și cum i-ai spune inimii să nu mai bată.

El – Inima are și diastole, ca să se refacă, sufletul de ce să nu aiba și el pauze? O femeie când rennță, face numai o pauză între două dorinți.

 

Ea – Dorul este nesărutul, necuvintele, neîmbrățișările și, în final, netimpul. Un miraj al depărtării pe care o vrem apropiere.

El – Dorul este setea și foamea și insomnia și neliniștea…la un loc.

 

Ea – Știi sentimentul acela de dor? De dor teribil care face sângele să se dezlănțuie și creierii să doară, acea senzație usturătoare care instigă rebelul din tine și-ți calcă pe conștiință ca peste o omidă pufoasă de mai?

El – La judecata de apoi, instigatorul este primul vinovat că omida a fost călcată. Dar ce vină a avut ea?

 

Ea – Și dacă  într-o zi o să moară dorul? O sa mă zbat o zi, două, un an , până obosesc bine și apoi am să-l chem, duios.

El – Atunci se numeste menopauza. Poți sa-l chemi, poate mai vine , dar degeaba.

 

Ea – Nu dorul îl omoară pe om, ci gândul că celălalt nu-i duce dorul.

El – Da, mulți au și murit de oftica asta…

 

Ea – În inima mea trăiește îmbrățișarea noastră. Sufletul meu se desface în dor și se despică în fire de ploaie. Dorul meu încearcă să nu te cheme,dar tresare din trecut până în prezent. Îmi spăl ochii,dar dorul nu se ia.

El – Pai nu se ia cu apă de ploaie…se ia cu ceva tare!

 

Ea – Dacă o să mă întâlnești, vreodată, în vreuna din amintirile tale, îmbratișează-mă pentru că mi-e dor de tine…

El – Si ziceai că ai rupt-o cu trecutul! Dar ai în minte un sertar plin de doruri.

 

Ea – Nu-ți pune întrebări atunci când ți-e dor. Atunci când ți-e dor, există cineva la capătul celălalt! Și asta e bine!

El – Doar că celalalt nu vede, nu aude și nu simte, ceea ce nu e bine.

Capitolul 30 : Căutarea fericirii (continuare)

 

„Cea mai nobilă cucerire după cea a calului,

este cucerirea femeii.”

Alfred Jarry

 

Ea – Unii spun ca lumea este a celor care se trezesc devreme…greșit! Lumea este a celor  care se trezesc  fericiți!

El –  Și beau cafeua împreună.

 

Ea – Secretul fericirii? Nu urâ pe nimeni și nu iubi pe oricine…nu admite nici o nostalgie și abordează calea  indiferenței…

El – Adică să fii indiferent la orice diferent.

 

Ea – La bărbații adevarați, femeia este fericită. La restul, puternică.

El – Sau sclavă!

 

Ea – Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesti tu despre mine, iată de ce sunt fericită.

El – Și totuși te roade curiozitatea „oare ce gândește el despre mine?”

 

Ea – Alegem să alergăm într-o cursă și ne trezim că am căzut în ea. De multe ori,ne-a amânat visurile, pentru că aveam …niște obligații. Am amânat dragostea, pentru că nu aveam unde să o ducem. Asta pentru că uităm un lucru esențial: cea mai frumoasă formă de succes este fericirea.

El – Când ai crezut că nu există, a apărut ca o mirare. Ai meritat-o oare? Ziceai că-ți plac lucrurile simple și alergai după tot ce era mai sofisticat , complicat și periculos.

 

Ea – Tu spui „n-am timp pentru prostii”. Și eu te întreb ,”Când o să ai timp să fii cu adevărat fericit?”

El – Liberul arbitru este lăsat de Dumnezeu.  Este problema ta dacă totuși cauți fericirea sau nu. Omul a fost creeat să fie fericit și apoi a fost creeată  femeia. Daca o iubești și te iubește poți fi fericit din nimic. Nu este o chestiune când sau cum, ci este o chestiune dacă îți este dat s-o găsești sau nu.

 

Ea –  Fericirea nu e ceva gata făcut, ca un cadou, ea vine din faptele tale.

El – Mai exact din satisfacția împlinirilor…esența fericirii este satisfacția.

 

Ea – (citând din Thich Nhat Hanh) Nu exista cale către fericire. Fericirea este calea.

El – Mai exact nu căuta drumul fericirii în afară, fericirea este înlăuntr-ul  tău.

 

Ea – Îmi asum  riscul de a fi fericită, fară a-mi pune prea multe întrebări.

El – A fi fecită nu este un risc, este o menire. Omul a fost ceat să fie fericit. Riscurile au fost  până ai ajuns fericită, moment în care s-au volatilizat  și nu mai contează.

 

Ea – Înainte  de a fi fericit, viața o să te învețe să fii puternic.

El  Fericiti cei saraci cu duhul…cei putenici sunt cei mai  nefericiți pentru ca nu-și găsesc liniștea…

 

Ea – Pentru a fi fericită, acceptă și îmbrățisează cu recunoștință și în egală masură tot ceea ce provoacă  plăcere cât și ceea ce provoacă durere! Adevărata fericire o vei trăi numai atunci când le vei prețui profund pe amândouă!

El – Sună cam sado-maso! Dacă femeile știu aceasta cale a fericirii, de ce toate par nefericite? Bărbatii sigur preferă nefericirea în locul durerii.

 

Ea – Dacă vrei să fi fericită nu asculta tot ce ți se spune, nu crede tot ce vezi, nu spune nimănui tot ce știi!

El –Ascultă dar nu crede, observă dar exclude aparențele  și nu spune ce gândești.

 

Ea – Odată ce vei fi fericit, nu vei tolera să mai ai în jurul tău oameni care să te facă să simți ordinarul…sau ordinăriile.

El – Dar ei vor roi in jurul tău ca tânțarii, înțepând și lăsând urme.

 

Ea –  În fierare dimineață am de luat o decizie foarte importantă: să fiu fericită sau să fiu foarte fericită.

El – Asta pâna la baie. Dupa aceia te uiti în oglindă și te mai gândești…

 

Ea – Fericirea se livreaza cu termen de garanție, dar nu îți spune nimeni care este acesta.

El – Oricum când este aproape de termen, începe să-ți miroasă!!!

 

Ea – Dacă tu crezi că ți-ai găsit fericirea, ai grijă de ea! N-o lăsa să se risipească, pentru că tot ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.

El – Consumă-ți fericirea integral, că nu se poate depozita!, Sufletul se va bucura, spiritul se va înălța.

 

Ea – Învață să fii fericit singur. Astfel, compania celorlaltora, va fi o alegere și nu o necesitate.

El – Simplu. Șampanie frapată,  cu ciocolată și căpsuni… în saună .

 

Ea – Iubesc fericirea, nu plăcerea, pentru că fericirea este simplă iar plăcerea o complică. Fericirea te hranește, în timp ce plăcerile te consumă…

El – Aici este paradoxul: ca să fii fericită trebuie să fi sințit plăcerea dar ca să simți plăcerea trebuie să fii fericită.

 

Ea – (citându-l pe Mihai Morar) – Trăim atât de mult pentru plăcere încât nu mai avem timp să fim fericiți.

El – Trăiește plăcerile cât te ține pielea, fericirea vei putea s-o gusti din amintiri, când te-a lăsat puterea…

 

Ea – Dacă vrei fericire, trimite-ți  sufletul la reciclare, să poti iubi curat și nou. Odihneste-ți visele fugare și apoi nu uita să faci o baie în vana cu lapte de speranță. Să te speli în albeața unde slabiciunile și ranchiuna s-au decolorat în inocență.

El – Dacă mulgi speranța pentru lapte…ajungi la disperare. Așa că mai bine du-te la coafor…lupul își schimbă părul dar năravul ba…și acolo se pot odihni și visele sub cască, născând noi  vise.

 

Ea – Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci!

El –  Dar  când vorbește gura fără tine, ce armonie poate fi?

 

Ea – Ce este fericirea? Chiar nu știu! Știu doar cum se simte! E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu este o consumabilă arsă inutil.

El – Înceerci să îmbraci în cuvinte indescriptibilul, dar cuvintele,  chiar dacă sunt multe, sunt stâmte. Așteptările mereu rănesc…

 

Ea – Shakespeare a spus: sunt mereu fericit…pentru a nu am așteptări de la nimeni.

El – Pentru că sunt disproporționat de mari față de posibilitați.

 

Ea – A-ți păstra modestia este cel mai important lucru pentru a fi fericit.Căci fericirea ta nu ține de ceilalți, ține doar de stima de sine, pe care ți-e greu s-o minți.

El – Nu mai cele cu valoare mentală pot fi modeste, proastele sunt trufașe.

 

Ea – Fericirea nu este o plăcere, este o biruința.

El – Da, dar ea provine din satisfația biruinței iar satisfacția  din plăcere. Paradoxul  este că , pentru a se vedea din privirea ei că femeia este într-o stare euforică trebuie să fi fost satisfacută pe deplin, dar pentru a fi satisfacută  pe deplin trebuie să fie într-o stare euforică.

 

Ea – (citând din Panait Istrati)  Să dai , să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să-ți trăiești aventurile, să-ți traiești  durerile…raza de bucurie care fuge…să râzi și-apoi să plângi nebunește, din toata inima, sătulă de bucurie!

El – Dar tu dai prea devreme si când  ar trebui să dai  ce se cuvine, cui se cuvine, numai ai ce.

 

Ea – Întâlnim sufletul pereche, sau nu, pe parcursul unei vieți! Dacă ai neșanșa să-l întâlnești la momentul nepotrivit, lasă tot și urmează-l, dacă și el simte, sau poate. Nu e mare dilema, dar cât de puțini dintre noi îl întâlnim, sau îl recunoaștem!

El – Nu ai nimic de pierdut atunci când ai găsit acel ceva pentru care merită să pierzi tot…ai în schimb fericirea deplină.

 

 

Capitolul 28 – Căutarea fericirii (continuare)

Ea – Unii spun ca lumea este a celor care se trezesc devreme…greșit! Lumea este a celor  care se trezesc  fericiți!

El –  Și beau cafeua împreună.

 

Ea – Secretul fericirii? Nu urâ pe nimeni și nu iubi pe oricine…nu admite nici o nostalgie și abordează calea  indiferenței…

El – Adică să fii indiferent la orice diferent.

 

Ea – La bărbații adevarați, femeia este fericită. La restul, puternică.

El – Sau sclavă!

 

Ea – Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesti tu despre mine, iată de ce sunt fericită.

El – Și totuși te roade curiozitatea „oare ce gândește el despre mine?”

 

Ea – Alegem să alergăm într-o cursă și ne trezim că am căzut în ea. De multe ori,ne-a amânat visurile, pentru că aveam …niște obligații. Am amânat dragostea, pentru că nu aveam unde să o ducem. Asta pentru că uităm un lucru esențial: cea mai frumoasă formă de succes este fericirea.

El – Când ai crezut că nu există, a apărut ca o mirare. Ai meritat-o oare? Ziceai că-ți plac lucrurile simple și alergai după tot ce era mai sofisticat , complicat și periculos.

 

Ea – Tu spui „n-am timp pentru prostii”. Și eu te întreb ,”Când o să ai timp să fii cu adevărat fericit?”

El – Liberul arbitru este lăsat de Dumnezeu.  Este problema ta dacă totuși cauți fericirea sau nu. Omul a fost creeat să fie fericit și apoi a fost creeată  femeia. Daca o iubești și te iubește poți fi fericit din nimic. Nu este o chestiune când sau cum, ci este o chestiune dacă îți este dat s-o găsești sau nu.

 

Ea –  Fericirea nu e ceva gata făcut, ca un cadou, ea vine din faptele tale.

El – Mai exact din satisfacția împlinirilor…esența fericirii este satisfacția.

 

Ea – (citând din Thich Nhat Hanh) Nu exista cale către fericire. Fericirea este calea.

El – Mai exact nu căuta drumul fericirii în afară, fericirea este înlăuntr-ul  tău.

 

Ea – Îmi asum  riscul de a fi fericită, fară a-mi pune prea multe întrebări.

El – A fi fecită nu este un risc, este o menire. Omul a fost ceat să fie fericit. Riscurile au fost  până ai ajuns fericită, moment în care s-au volatilizat  și nu mai contează.

 

Ea – Înainte  de a fi fericit, viața o să te învețe să fii puternic.

El  Fericiti cei saraci cu duhul…cei putenici sunt cei mai  nefericiți pentru ca nu-și găsesc liniștea…

 

Ea – Pentru a fi fericită, acceptă și îmbrățisează cu recunoștință și în egală masură tot ceea ce provoacă  plăcere cât și ceea ce provoacă durere! Adevărata fericire o vei trăi numai atunci când le vei prețui profund pe amândouă!

El – Sună cam sado-maso! Dacă femeile știu aceasta cale a fericirii, de ce toate par nefericite? Bărbatii sigur preferă nefericirea în locul durerii.

 

Ea – Dacă vrei să fi fericită nu asculta tot ce ți se spune, nu crede tot ce vezi, nu spune nimănui tot ce știi!

El –Ascultă dar nu crede, observă dar exclude aparențele  și nu spune ce gândești.

 

Ea – Odată ce vei fi fericit, nu vei tolera să mai ai în jurul tău oameni care să te facă să simți ordinarul…sau ordinăriile.

El – Dar ei vor roi in jurul tău ca tânțarii, înțepând și lăsând urme.

 

Ea –  În fierare dimineață am de luat o decizie foarte importantă: să fiu fericită sau să fiu foarte fericită.

El – Asta pâna la baie. Dupa aceia te uiti în oglindă și te mai gândești…

 

Ea – Fericirea se livreaza cu termen de garanție, dar nu îți spune nimeni care este acesta.

El – Oricum când este aproape de termen, începe să-ți miroasă!!!

 

Ea – Dacă tu crezi că ți-ai găsit fericirea, ai grijă de ea! N-o lăsa să se risipească, pentru că tot ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.

El – Consumă-ți fericirea integral, că nu se poate depozita!, Sufletul se va bucura, spiritul se va înălța.

 

Ea – Învață să fii fericit singur. Astfel, compania celorlaltora, va fi o alegere și nu o necesitate.

El – Simplu. Șampanie frapată,  cu ciocolată și căpsuni… în saună .

 

Ea – Iubesc fericirea, nu plăcerea, pentru că fericirea este simplă iar plăcerea o complică. Fericirea te hranește, în timp ce plăcerile te consumă…

El – Aici este paradoxul: ca să fii fericită trebuie să fi sințit plăcerea dar ca să simți plăcerea trebuie să fii fericită.

 

Ea – (citându-l pe Mihai Morar) – Trăim atât de mult pentru plăcere încât nu mai avem timp să fim fericiți.

El – Trăiește plăcerile cât te ține pielea, fericirea vei putea s-o gusti din amintiri, când te-a lăsat puterea…

 

Ea – Dacă vrei fericire, trimite-ți  sufletul la reciclare, să poti iubi curat și nou. Odihneste-ți visele fugare și apoi nu uita să faci o baie în vana cu lapte de speranță. Să te speli în albeața unde slabiciunile și ranchiuna s-au decolorat în inocență.

El – Dacă mulgi speranța pentru lapte…ajungi la disperare. Așa că mai bine du-te la coafor…lupul își schimbă părul dar năravul ba…și acolo se pot odihni și visele sub cască, născând noi  vise.

 

Ea – Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci!

El –  Dar  când vorbește gura fără tine, ce armonie poate fi?

 

Ea – Ce este fericirea? Chiar nu știu! Știu doar cum se simte! E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu este o consumabilă arsă inutil.

El – Înceerci să îmbraci în cuvinte indescriptibilul, dar cuvintele,  chiar dacă sunt multe, sunt stâmte. Așteptările mereu rănesc…

 

Ea – Shakespeare a spus: sunt mereu fericit…pentru a nu am așteptări de la nimeni.

El – Pentru că sunt disproporționat de mari față de posibilitați.

 

Ea – A-ți păstra modestia este cel mai important lucru pentru a fi fericit.Căci fericirea ta nu ține de ceilalți, ține doar de stima de sine, pe care ți-e greu s-o minți.

El – Nu mai cele cu valoare mentală pot fi modeste, proastele sunt trufașe.

 

Ea – Fericirea nu este o plăcere, este o biruința.

El – Da, dar ea provine din satisfația biruinței iar satisfacția  din plăcere. Paradoxul  este că , pentru a se vedea din privirea ei că femeia este într-o stare euforică trebuie să fi fost satisfacută pe deplin, dar pentru a fi satisfacută  pe deplin trebuie să fie într-o stare euforică.

 

Ea – (citând din Panait Istrati)  Să dai , să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să-ți trăiești aventurile, să-ți traiești  durerile…raza de bucurie care fuge…să râzi și-apoi să plângi nebunește, din toata inima, sătulă de bucurie!

El – Dar tu dai prea devreme si când  ar trebui să dai  ce se cuvine, cui se cuvine, numai ai ce.

 

Ea – Întâlnim sufletul pereche, sau nu, pe parcursul unei vieți! Dacă ai neșanșa să-l întâlnești la momentul nepotrivit, lasă tot și urmează-l, dacă și el simte, sau poate. Nu e mare dilema, dar cât de puțini dintre noi îl întâlnim, sau îl recunoaștem!

El – Nu ai nimic de pierdut atunci când ai găsit acel ceva pentru care merită să pierzi tot…având în schimb fericirea deplină.

 

Capitolul 29 – Căutarea fericirii

„Dacă cu bani nu poţi cumpăra iubirea, ei

facilitează negocierile.” Oscar Wildde

Ea – Uneori,oamenii nu știu să fie fericiți. Se plictisesc și dau naștere dramei.Sunt dependenți de căutare și nu de regăsire. Asta…pentru că așa s-a format sistemul lor de atașament,prin atracție-respingere. Traducerea fericirii prin dramă, este paradoxul multor relații.

El – Când ești sătulă de atâta bine…dramatizezi!

 

Ea – Așa e în viață. Îl tot schimbi pe celălalt, gândindu-te că poate femeia asta, bărbatul ăsta îți va aduce fericirea  după care ai tânjit mereu. Dar toți îți aduc iluzii – fără greș! Nimeni nu e de condamnat pentru asta, pentru că toți fac exact ce faci tu: poartă un sine ireal din care nu poate să crească nimic.

El – Din nimic răsare …un nimic mai mare!

 

Ea – ( citând pe Maria Callas) M-am născut prea mândră.Prea mândră și prea fragilă.Iar dacă regret că,atunci când sufăr,sufăr de o sută de ori mai intens decât alții,sunt sigură că,atunci când sunt fericită,sunt de o mie de ori mai fericită decât ei.

El – Sensibilitatea este ambivalentă: exacerbează și răul și binele.

 

Ea – Nimeni nu poate să te facă fericită, până nu vei fi fericită cu tine însuți.

El – Adică preambului fericirii naște în suflet.

 

Ea – Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu poate ieşi din veşnica surpriză pe care ţi-o face fiinţa iubită prin însăşi existenţa ei.

El – Când nu te mai surprinde, deci prezența devine rutină, s-a dus fericirea?

 

Ea – Cu cât mai puțină lume știe de viața ta, cu atât ea este mai frumoasă. Așa este și în dragoste, cu cât mai puțini îți știu motivul fericirii, cu atât fericirea va fi mai mare.

El – Și dacă secretul este absolut și fericirea va fi absolută.

 

Ea – Fericirea ține cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineață dar n- apuci să faci doi pași fără să se murdărească.

El – Ți-am spus să nu-ți bagi picioarele în ea de fericire. Fii fericit , nu pentru că totul este bine, ci pentru că vezi partea bună a lucrurilor.

 

Ea – Durează prea mult prea mult până să vină fericirea, așa că e mai bine să fii fericită tot timpul cât aștepți.

El – Adică o consumație în leasing.

 

Ea – Dacă este să fii fericită, nu îmsemnă că totul este perfect, ci însemnă că ai ales să privești dincolo de imperfecțini.

El – Mulțumirea de sine nu miroase-a bine!

 

Ea – Fericirea deplină este ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viața.

El – Chiar dacă ți s-a părut că ai atins-o , a fost o himeră, s-a evaporat…

 

Ea –  Femeia știe că fericirea nu pica din cer și pentru a fi fericită trebuie să depună efort. Vorbim despre femeia care și-a integrat atât femininul cât și masculinul, ca aspecte care fac deopotrivș parte din ea.

El – Este momentul critic, atunci când pune în balanță la același nivel dragostea pentru partener și cea pentru prietena cea mai bună.

 

Ea – Cu timpul înțelegi că numai cel care te poate iubi cu toate defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.

El – Dacă pretinde să te schimbe, mai bine să te schimbe cu alta.

 

Ea – Omul când e fericit iubește, ajută, scrie, cântă, oferă, strange în brațe și iartă. Omul are fericire numai dacă oferă fericire.

El – Și când oferta ta nu nu se ghidează după legea cererii si ofertei!

 

Ea – Fericirea nu o realizezi, nu o constați, se întâmplă pur și simplu să fii fericită. Atunci nu te întrebi dacă ești sau nu fericită…

El – Dar patima disecării firului în patru nu te lasă să nu te întrebi.

 

Ea:  Uneori, fericire înseamnă uitare…

El: – Uitarea este premiul de consolare dat de Dumnezeu. Dacă nu am avea de la   Domnul acest dar, nu am putea reține în amintiri numai momentele plăcute și ne-ar  năpădi celelalte…

 

Ea – Nu căuta fericirea…creeaz-o!

El – Și din cioburi de iubire se poate construi o mică fericire…aceea de a scăpa liberă!

 

Ea – Zâmbește și enervează-i pe toți cu fericirea ta!

El – Mai ales pe toate!

 

Ea – Nora exclama ,,Nu exista fericire deplină!,, după ce a văzut nota de plată la înmormântarea  soacrei.
El – Pentru că moștenirea a fost subțire.

 

Ea – Nu încerca să-ți cumperi  fericirea, făurește-ți-o singură!

El – Oricum nu ți-ar vinde-o nimeni…e atât de rară!

 

Ea –  Fericit poți să fii oriunde, oricând și oricum…dar niciodată lângă oricine.

El – Fericirea nu constă a nu avea frământări legate de persoană, ci în a le putea stăpâni.

 

Ea – (citând din Albert Einstein) Fericiți cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiți cei care rămân copiii sufletului. Fericiți cei pe care teama nu îi face să renunțe la iubire.

El – Pentru că, copii nu pun nici un preț pe materialitate.

 

 

Capitolul 28 – Căsătoria și rostul ei.

Soţul care vrea o căsătorie fericită

trebuie să-şi ţină gura închisă şi contul

deschis.”

Groucho Marx

Ea – Căsătoria nu ne face nici mai buni și nici mai răi, ci intensifică la bine sau la rău cea ce se găsește deja în noi.

El – De aceea căsătoria este singurul joc de noroc binecuvântat de biserică!

 

Ea – Persoanele imature care se îndrăgostesc, își distrug reciproc liberate, căsătorindu-se. Împreună, construiesc…un soi de închisoare…

El –  …din care evadează la primul prilej…fără să fi învățat nimic.

 

Ea – Ca un bărbat şi o femeie să fie împreună, e pentru că sunt făcuți unul pentru celălalt, pentru că sunt, unul pentru altul cum ploaia e pentru mare. Cea care se întoarce mereu pentru a cădea în cealaltă, hrănindu-se unul pe celalalt, o astfel de plenitudine, vine din armonie numai o dată în viață…

El – Sau pentru cei mai mulți, niciodată.

 

Ea  – Un soț este un bărbat care te susține în toate problemele pe care nu le-ai fi avut dacă nu te-ai fi măritat.

El – Iar el a rezolvat problema în stil modern: fă tu totul, că de rest mă ocup eu!

 

Ea – Îndrăgosteala , pasiunea carnală, hormonii deșănțati există înainte de căsătorie. După, nu mai subzistă. Între o femelă şi un mascul pot exista alte sentimente şi responsabilități. Respect , grijă , afecțiune , asigurare , responsabilitate…

El – O să mă iubeşti dacă o să-ți fie bine. Dacă nu , o să cauți pe altul. E normal. Ai gusturi foarte simple, totdeauna te mulțumești cu ce este mai bun!

 

Ea – Nu adulterul  ne desparte,  ci obsesia fidelitații.

El – Culmea fidelității este să fii la a treia nevastă și să ai aceeași amantă.

 

Ea – A te mărita cu un bărbat divorţat este o datorie ecologică. Într-o lume în care sunt mai multe femei decât bărbaţi, bărbaţii trebuiesc neapărat folosiţi de mai multe ori…

El – Ca un proces de reciclare. Dar nu-i căuta pe internet. Pe internet este ca și la Costinesti: toți bărbații sunt necăsătoriți!

 

Ea – O luăm de la capăt pentru că, din fericire, există persoane care ne plătesc facturile sufletului și ne repornesc.

El – Femeia este lumina spre care tinzi, căsnicia este plata la lumină.

 

Ea – Când Dumnezeu a creat cãsãtoria, i-a promis femeii, cã va gãsi un bãrbat ideal, în orice   colț al pãmântului…Azi încă îl mai caută…

El – De aceea, Dumnezeu a fãcut Pãmântul… rotund.

Ea – Ține ochii bine deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după.

El – De ce? Cu ochii jumătate deschiși filezi mai bine, exprimi neîncrederea față de răspunsurile primite și îndoiala dacă merită sau nu iertare chiar dacă n-a făcut nimic.

Ea – In căznicie, dragostea e ca o supă, primele linguri sunt fierbinți și riști să te frigi, ultimele linguri sunt pre reci și ești deja sătul.

El – Iar supa reîncălzită se taie.

Ea – O fi posibil ca prostia să fie motivul divorțului, dar de cele mai multe ori, este
motivul căsătoriei, pentru că prima cauză a divorțului este căsătoria.

 

El – Pentru că ei se îndrãgostesc de felul tãu de a fi, apoi te pãrãsesc..pentru cã nu te-au putut schimba.

 

Ea – Femeia greșește într-o relație,uitând să fie femeia care l-a fermecat la început. Asumă-ți efortul de a te menține și de a face toate upgradurile necesare, pentru a-i incita imaginația și interesul! Fii feminină, aromată, necicălitoare. Necicălitoare. Necicălitoare.

El – Și cât de cât aranjată. Bărbatul este stimulat vizual, indiferent cât timp a trecut, conform principiului – ochii văd,inima cere! Și atent la amănunte! Un bătrânel, așteptat acasă de băbuța lui goală, o întrebă ce ce nu este îmbrăcată și ea îi spune că este…în costumul Evei, la care omul reacționează firesc: trebuia și tu să-l calci…parcă-i din hârtie creponată!

 

Ea -(citând din Alice Năstase )  Căsătoria este, tot mai adesea, un fel eficient de-a ne minți că ne-am găsit iubirea. Avem impresia că, dacă așezăm în forme legalizate o iubire de rând, îi vom da măreție și-o vom înnobila. Și vom da un rost destinului nostru erizant.

El – Și ține minte, când nu are bani, bărbatul dorește să se căsătorească, iar atunci când are bani, dorește să divorțeze.

 

Ea – Îmi pare rău de toți anii în care am făcut compromisuri. Aș fi vrut să fi avut răbdare. Dar pentru că nu mai pot schimba nimic, îi rog, pe cei care pot, să nu-și frângă aripile în vieți mințite. Să aștepte zborul cel mai înalt. Pentru că dragostea vine cu adevărat doar la cei care au puterea s-o aștepte.

El – Compromisul pornește de la promisiuni reciproce promiscue.

 

Ea – Acum sunt convinsă că aceia care nu se potrivesc unul cu celălalt de la bun început nu vor reuși să dreagă defectele pe care le rabdă, sau nu le mai rabdă partenerului lor. Acum știu și că, atunci când stai agățat de o relație păguboasă, îți irosești toate șansele să îți găsești adevăratul suflet-pereche.

El – Pentru asta este mai bună o periadă de probă prin consens decât un dezastru oficial fără sens.

 

Ea – (citând din Alice Năstase ) Trăim într-o lume în care iubirile se risipesc ca fumul. În care ne îndrăgostim de teama de a nu rămâne singuri sau pentru că ne e inima atât de pustie și de arsă de dor, încât ne mințim că am găsit dragostea, acolo unde, de fapt, am întâlnit doar un om la fel de singur ca și noi. Un alt suflet dispus să se mintă și el.

El – Singurătățile nu se cumulează, nici nu se anulează, se intersectează dizolvându-se în esența singurătății în doi: căsnicia.

 

Ea – Dependența  de o alta persoană nu este rezultatul unui contract, a asumării unei funcții, a apratenenței la o clasă socială… este consecința diminuarii demnitații. Ea estre rezultatul tulburarii minții de către temeri  imaginare…

El – Dar nici independența într-o relație nu este un drept ,,a priori,, ci unul câstigat prin devoțiune.

 

Ea – Câteodată, nu iubirea este cea care nu ne lasă să renunțam la un om…ci orgoliul! Orgoliul că l-am pierdut …poate pentru că ne-am schimbat, nu mai suntem la fel de bune, de  atractive…

El – Si…Aoleu, ce-o să spună lumea!?!

 

Ea –În căsnicie, ține minte!  Înainte să presupui…verifică, înainte să judeci…întelege, înainte să  vorbești…gândește!

El – Înainte să fi femeie…fii prieten! Vorba negândită este otravă curată.

 

Ea – Un bărbat prost își face soția geloasă  cu alte femei. Un bărbat destept face geloase alte femei cu soția lui.

El – Nu confunda gelozia cu invidia. Culmea fidelitații: la a treia nevastă să ai aceeași amantă…și aceata să fie geloasă pe soțiile tale.

 

Ea – Seara, cel mai frumos sentiment este să știi că poți să oferi persoanei dragi o vorbă și o îmbrățișare caldă, parcă de atâta oboseală și dorința de iubire. Să îi liniștești sufletul și să îi dai un ultim  zâmbet al zilei.

El – Tu dai…ea știe să primească?

 

Ea – Bărbații căsătoriți se apucă, după 2-3 ani de căsnicie, de un sport care să-i calmeze, să-i facă să uite de îndatoririle conjugale stresante… Unii fac sticlism, alții halbere, mulți optează pentru coniac-canoe, dar aproape toți fac în paralel și bitchiclism…

El – Iar cei leneși urmăresc la bar exercițiile feminine la bară.

 

Ea – Burlacii știu mai multe despre femei decât bărbații căsătoriți; în caz contrar, ar fi și ei căsătoriți.

El – Nu am înțeles ce este fericirea decât în momentul în care m-am căsătorit. Dar atunci era deja prea târziu.

 

Ea – Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.

El – Toate femeile sunt bune: bune de nimic sau bune la ceva.

 

Ea – Cred că bărbații care au cercel în ureche sunt mai bine pregătiți pentru căsătorie. Au suferit și au cumpărat bijuterii.

El – Și știu deja că verighetele sunt cele mai mici catușe din lume…

 

Ea – Cel mai dificil lucru nu este să găsești un soț bun, ci un soț potrivit ție.

El – Da, pentru mai multe motive:

  1. Dacă este deosebit de arătos – are creerul gol.
  2. Dacă este remarcabil – este prea distant.
  3. Dacă este bogat – nu-ți acordă suficient respect.
  4. Dacă este muncitor – nu are destul timp de tine.
  5. Dacă este serios – fosta soție îl sună mereu.
  6. Dacă este umil – este prea sărac.
  7. Dacă este responsabil – îi lipsește romantismul.
  8. Dacă este învățat – crede că are întotdeauna dreptate.
  9. Dacă este neșcolit – se va supăra mereu dacă-l corectezi.

Dacă este deștept – te va minți tot timpul.

Capitolul 28 – Despre prietenie (continuare)

Ea – Un prieten bun îți observă prima lacrimă, pe a doua o șterge, pe a treia o oprește.

El – Pentru prima îți trebuie să aibă ochi, pentru a doua, batistă, pentru a treia suflet.

 

Ea – Cine nu intelege că reciprocitatea are doua capete, nu are dreptul să ceară nimic, de la nimeni.

El – Dar gândește-te la “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”…e tot reciprocitate.  Mai bine spune “ cere numai ce poti da”!

 

Ea – Într-o prietenie adevarată nu dai teste și nu răspunzi cu aceeași monedă, mai ales dacă ți s-a greșit fără intenție sau doar în capul tau. Uneori orgoliul întrece prietenia!

El – E tipic feminin. Bărbații se pot ține în pumni și ramane prieteni.

 

Ea – Oamenii tăcu’i au cele mai zgomotoase minți!

El – Pentru că ei când tac fabrică idei.

 

Ea – Încrederea? Se clădește în ani sau se acordă orbește, dar se distruge în câteva secunde iremediabil.

El – Dar fără ea nu putem face echipă.

 

Ea – Distanța nu separă oamenii. Tăcerea da.

El – Mai ales in zilele noastre, nu ai scuze pentru indiferență. Expresia care rupe orice relație este ,,scuză-mă, sunt foarte ocupat,,

 

Ea – Uneori, ne lipsesc așa de mult oamenii care au stat, pentru o vreme, de vorbă cu sufletele noastre.

El – Și nevoia asta se adâncește o dată cu trecerea timpului.

 

Ea – Nu lăsați pe nimeni să vă știe suferințele…Chiar dacă ascultă nu însemnă că le pasă…uneori  sub masca “prieteniei” se ascunde cel  mai perfid dusman..

El – Prin asta se aseamănă femeile cu bărbații … nu au încredere în femei.

 

Ea – Prietenii se aleg după suflet, nu după înfățișare.

El – De aceea prieteniile sunt indiferent de sex.

 

Ea – ( citând din Cicero) – Ce-ți poți dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poți vorbi ca și cu tine însuți?

El – Ce rost are dacă la urmă rămâne tot ca tine, că vrei tu ultimul cuvânt?

 

Ea – Orice om sinistru care urmăreste să-ți fie dusman începe prin a-ți fi prieten.

El – Ai grije, chiar dacă ești “marfă” să nu devi marfă!

 

Ea – Fiecare om are nevoie de prieteni, dar nu fiecare om știe să fie prieten.

El – Familia ți-o dă Dumnezeu ca s-o părăsești o dată și o dată…prietenii ții-i alegi singur ca să nu te părăseasca niciodată…totul depinde cum știi să alegi.

 

Ea  – Atunci când cineva îmi spune:,,Eu nu voi face asta niciodată”,zâmbesc şi…aştept.

El – Pentru că mai târziu zâmbetul se poate transforma în râs.

 

Ea  – Am devenit prieteni pe o perioadă nedeterminată. Tu ești o lacrimă, eu sunt o adiere și…împreună completăm un gând. Cât timp vom avea ceva de spus, vom fi prieteni.
Apoi, vom deveni o amintire.

El – Tu oricum ai mereu ceva de spus, deci eu voi fi pe fază!

 

Ea – A avea un suflet pereche nu se referă exclusiv la dragoste, se referă și la prietenie.

El – Pe acesta nu trebuie să-l chemi, să-l suni, să-l vezi mereu…trebuie să-l simți.

 

Ea – Prietenii…viața i-a transformat, ai vrea să fie iar ca altădată, aceia care o să-ți lipsească.

El – Nu mai da nici un semn de viață, prefă-te dispărut și lasă-i să te găsească.

 

Ea – Când faci ceea ce este corect, nu te aștepta să câștigi prieteni.

El – Rămâi cu prietenii vechi, pentru că ei au venit când nu conta ce faci.

 

Ea – A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger!

El – Poate în el sălăjduiește chiar îngerul tău.

 

Ea – Nu poți fi și prieten și lingușitor în același timp.

El – O contradicție în termeni: lingușitorii vor să profite de tine,, prietenii nu.

 

Ea – Prietenii sunt ca pepenii, încerci o sută și alegi doi, trei.

El – Surpriza alegerii este abia când le scoți “pălăria”.

 

Ea – Prietenia se naște când cineva îți spune „Ce, și tu? Credeam că numai eu singur.”

El – Empatia, nu simpatia naște prietenia.

 

Ea – Prietenia este ca un diamant: se întâlnește rar, valorează mult și se falsifică foarte des.

El – Și mai ales nu concepi să te desparți de el.

 

Ea – În viață , nu este nevoie să dai explicații. Prietenii n-au nevoie de ele, dușmanii nu le cred, idioții nu le ințeleg…

El – Oricum explicațiile sunt menite să acopere erori. Prietenii sunt îngăduitori, dusmanii deabia așteaptă să profite iar idioții comentează.

 

Ea – (citându-l pe Friedrich von Schiller) Prietenul mi-e drag pentru că îmi arată ce pot să fac. Dar și dușmanul îmi  este de folos, pentru că mă învață ce trebuie să fac.

El – Da,dacă ești receptiv…dacă nu, ești perdant.

 

Ea – Când ai încredere oarbă într-un om, fie vei câstiga un prieten pe viață, fie o lecție pe viață!

El – Încrederea este un fel de credit nerambursabil fără garanție si fără avans.

 

Ea – (citând din Marc Levy) Trebuie ca oamenii să se îndepărteze, pentru ca noi să ne dăm seama ce rol ocupau în viața noastră.

El – Fiecare om intră în viața noastră cu un scop, sau o misiune, care,  după ce este atinsă, pleacă. Nu  putem îngrămadi toată lumea într-un singur destin, fiecare își joacă rolul.

 

Ea – Cel mai bun prieten al meu este acela care scoate la iveala tot ce e mai bun din mine…

El – În fața tuturor, sau în sinea ta?

 

Captolul 27 Despre prietenie

„Celibatarii  cunosc mai multe lucruri

            despre femeile căsătorite decât cei

            însuraţi; dacă nu, sunt şi ei însuraţi.”

Ea – Cu un prieten adevărat nu trebuie să vorbești în fiecare zi. Atâta timp cât prietenia trăiește în inimile lor, prietenii adevărați nu se vor despărți niciodată..

El – Până intervine sexul  opus…ori se bat, ori și-o împart.

Ea – Eu nu cred să fiu cea mai importantă persoană din viața ta, dar sunt sigură că ți-am transmis importanța ce tu o ai în viața mea…

El – La bani se încearca trăiniciile…nu la bar.

Ea – Dacă, uitându-mă la tine, nu îți mai văd aripile de înger păzitor, nu știu a cui este vina: a ochilor mei că nu le mai văd sau a sufletului tău că nu le mai poartă…

El- Numai îngerii nu obosesc, oamenii da!

Ea – Există doar o singură frumusețe care nu se ofilește niciodată…frumusețea sufletească a fiecărui prieten.

El – Cât rămâne prieten…și cât nu se dovedește contrariul .

Ea – Prietenul  care ține la tine cu adevărat, nu te minte, nu te folosește, încearcă să te ajute mereu și mai ales, nu te lasă la greu!

El –  In plus, nu se îndepărtează de tine indiferent de spațiul și timpul ce v-au  desparțit.

Ea – Prieteniile se pot estompa în timp, dar dacă cineva te iubește cu adevărat, atunci acea persoană te va purta vesnic în inima sa.

 

El – Nu există criză de spațiu sau timp, există numai criză de comunicare.

 

Ea – Nimic nu este mai amar decât otrava prieteniei false.

El – De care iți dai seama de abia după ce ai băut-o.

Ea – Prietenul care te merită cu adevărat este acela care vede ce dispoziție schimbătoare ai, cât de greu îi este să se înțeleagă cu tine de multe ori, dar cu toate astea rămâne alturi de tine.

El – Tu ai putea să faci la fel? De regulă situația este unilaterală.

Ea – Prietenia este ca un pom. Nu conteaza cât de înalt este , ci cât de adanci îi sunt rădăcinile.

El – Dacă și face fructe, e și mai bine.

Ea – Fetele supravietuiesc fără iubit dar nu pot să traiască fără cele mai bune prietene…

El – …care să le fure iubitul…Bărbații nu se aruncă, se reciclează.

Ea –  Prietenia, fie ea chiar și virtuală, aduce în inima noastră, o atingere caldă, plină de emoția binecuvântată a gândului că exiști, că, poate, cuiva îi lipsești, dar mai ales că, poate, cuiva, îi ești necesar.

El – Prietenia virtuală este ca și cum te-ai îmbăta cu apă rece.

Ea –Un prieten virtual nu este o ficțiune. De cele mai multe ori, mesajul său vine în momentele tale grele de singurătate și tristețe. Prin simplul fapt că-ți trimite un gând în fiecare zi arată că îi pasă de tine…și pe moment, uiți că ești singur.

El – În jurul nostru, toate căile, speranțele, scopurile, relațiile  construiesc o lume virtuală în care prietenul virtual este la locul lui.

Ea – Capacitatea empatică îți permite să citești și să înțelegi energia oamenilor. Persoanele empatice au capacitatea de a scana energia altora, precum gândurile, sentimentele și, eventual, evenimentele de viață din trecut, prezent și viitor.

El – Asta se numește psihanaliză.

Ea – O piatră este deajuns să spargă un geam…o propoziție este deajuns să frângă o inimă…o neîntelegere este suficientă să strice o prietenie.

El –  Piatra și cuvîntul jignitor nu se mai întorc, neînțelegerea însă poate fi lămurită.

Ea – Dacă într-o zi ai vrea să plângi, sună-mă. Nu-ți promit că te voi face să râzi, dar voi plânge cu tine. Dacă într-o zi ai vrea să fugi, sună-mă. Nu-ți promit că te voi face să rămâi, dar aș putea fugi cu tine.  Dacă într-o zi s-ar putea sa nu răspund, atunci fugi spre mine, s-ar putea să am mare nevoie de tine!

El – Rezonanța este fenomenul esențial care asigură magnetismul între două ființe compatibile.

Capitolul 27: Arta seducției

                           Motto: Voltajul erotic feminin aprinde beculețele din mintea brărbatului.

„Trei lucruri sunt insuportabile: cafeaua fierbinte,

şampania nefrapată şi femeia frigidă.” Orson Welles

Ea – Orice fmeie poate seduce un bărbat, fie el singur, într-o relație sau căsătorit. Arta seducției stă în gena femeii, iar slăbiciunea în gena bărbatului. Dar oricat ar fi de ușor, exista un bărbat care nu poate fi sedus nicicum. Acesta este bărbatul care iubește.

El – Deci pe lângă gena seducției  îți mai trebuie și cea a răbdării…până îi trec lui fumurile iubirii…sau este pus pe liber și trebuie consolat!

 

Ea – Dragoste este un sentiment inventat, tot ceea ce contează este jocul seducţiei.

El – O dată intrat în horă, trebuie să joci până ea oprește muzica.

 

Ea – Pentru femeile seducătoare, refuzul de a vedea obstacolele înseamnă, adesea, că acestea nici măcar nu există. O asemenea femeie acționează conform propriei voințe și nimeni nu îndrăznește să o oprească.

El – Dar de ce s-o oprești? Se va opri singură dacă va da de un gol în ținta vizată. Nici un animal nu se hrănește cu blana victimei.

 

Ea – O femeie perfectă este aceea care, doar cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată dar aruncată la întâmplare, cu o privire plină de subînțeles îți poate zdruncina creierii. O femeie complexă știe că bărbații răman copii toată viața, iar dincolo de o partidă pasională, salbatică au întodeauna nevoie de tandrețe, afecțune și atenție.

El – Seducția este ca un electroșoc aplicat bărbatului prins cu garda jos.

 

Ea – Există diferite tipuri de zâmbete: poți să zâmbești cu ochii, cu gura sau cu inima. Zâmbetul care le conține pe toate cele trei este zâmbetul care seduce.

El – Da, este cel mai frumos și cel mai adevarat…doar că trebuie să și fii capabil să-l simți, nu numai sa-l vezi.

 

Ea – Cu naturalețe și sinceritate poti provoca și poți seduce…fără măcar să ai  acestă intenție!

El – O femeie naturală este mai provocatoare decât una cosmetizată sau făcută din bisturiu.

 

Ea – Seducţia este, desigur, o formă de putere. De vreme ce pot să duc pe cineva de partea de care vreau eu sau de vreme ce-l pot convinge să meargă de acea parte, înseamnă că am asupra lui putere.

El – Mai exact, manipulare. Acțiunea principală a oricărei puteri este manipularea.

 

Ea – Orice seducție cade pe un teren gata pregătit de așteptare și dorință. Există un a priori al dorinței care plutește peste lume, un orizont în care ne scăldăm cu toții și în  virtutea căruia seducem sau suntem seduși…toți asteptăm ceva…

El – Și vine cine când nici nu te gândesti și îți ia mintea.

 

Ea – Seducția nu înseamnă să determini pe cineva să facă ceea ce nu-și dorește. Seducția constă în a convinge pe cineva să facă ceea ce deja își dorește.

El – Dar n-avea cu cine și te ca oferi voluntară.

 

Ea -Marele secret al femeii fatale este atitudinea. În primul rând, ea se acceptă așa cum este, se comportă firesc, are multă încredere în ea și dovedește o mare măiestrie în a-și face nevăzute, în ochii unui bărbat, dezavantajele.

El – Chestie de rafinament. Dar produsele rafinate au trecut inițial prin foc și pară pentru ca apoi să se sublimeze… și să ajungi sublimă.

 

Ea -(citându-l pe Ștefan Iordache)   E o falsă teorie că bărbatul cucerește femeia. De fapt, se întâmplă invers, chiar dacă lucrurile nu sunt atât de evidente. Ea alege, ea cheamă, cucerește și domină.

El – Plasa ei e fină, vaporoasă, insidioasă dar eficientă, din ochiurile ei nu ai scăpare, aricăt ai fi de experimentat…tot iei plasă.

 

Ea – Femeile greu de sedus sunt o scuză a celor care au uitat să seducă.

El – N-au uitat, dar nu-și mai bat capul…e mai comod la agățat stil fishing!

 

Ea – Niciodata sa nu subestimați puterea de seducție a unei minți citite!

El – Se știe că iubirea te înebunește, dar nimic nu e mai periculos decât o nebună  cu carte!

 

Ea –  (citând din Julia Grice) Un punct forte de atracție este încrederea. Chiar dacă o femeie nu se poate lăuda cu un trup perfect, respectul față de sine și încrederea în forțele proprii o fac mai atractivă.

El – Totul perfect până la aroganță sau infatuare.

 

Ea – Există greșeli comise de o femeie, care transmit clar că ele nu se consideră atractive, și nici nu încearcă să devină. Printre acestea se numară neglijența, murdaria și mirosurile neplacute ale trupului. Înlătură-le înainte de a vrea să seduci un bărbat.

El – Plus vorbăria fără sens, mersul șteampăt și râsul deșănțat.

 

Ea –  Un alt mod de a îndepărta bărbații este tendința de a ridica obstacole în încercarea lor de a se apropia – critici, pesimism, masculinitate în comportamnet, duritați, țâfnă sau indiferență.

El – Și cât de des mizezi pe puterea de seducție a indiferenței misterioase!

 

Ea – Pentru a seduce trebuie să înlături orice exagerare, pentru că acesta duce, de obicei la efectul contrar. Alegerea inspirată a veșmintelor, bijuteriilor, parfumului trimit mesaje pozitive.

El  – Mai ales nu-ți tolera unele defecte minore care ar putea fi usor îndepărtate de către un dentist sau dermatolog.