Capitolul 24: Ce este iubirea (continuare)

Ea – Să faci totul până la capăt, să dai totul fără masură și să iubești fără nici o rezervă…iată nebunia!

El – Și tot așa până rămâne sufletul gol și bun de lepădat…Nu există numai un pic de nebunie, nebunie cu jumătate de măsură, cum nu se poate spune despre o femeie “e jumătate rezolvată”, ori e ori nu e, și o doare capul.

 

Ea – A iubi pe cineva nu înseamnă numai să faci dragoste…A iubi înseamnă să-i rămâi aproape atunci când  nimeni nu o face, s-o înțelegi atunci când nimeni nu o înțelege, să ai încredere în ea atunci când nici măcar ea nu mai are.

El – Mai exact să nu lași asternutul  gol dimineața!

 

Ea – Iubirile cele mai mari, sunt tocmai cele de care te îndoiești cel mai mult.

El – Nu încape îndoială!

 

Ea – Ai grije pe cine iubești, s-ar putea să iubești toată viața o ,,umbră,!

El – Când  răsare soarele, apare ,,umbra,, când se lasă întunericul, ,, umbra,, dispare… are si el casa și masa lui…

 

Ea – În viață nu primul iubit contează, ci ultimul. Primul îți va zbuciuma marea, ultimul o va   liniști.

El – Dar nu-l pune sa scoata la mal toate corabiile de vise ce s-au înecat pe marea zbuciu mată.

 

Ea – O iubire sinceră vine doar din inima. Ea se simte, se transmite, nu se scrie…

El – Nici pe cer nici pe hârtie!

 

Ea – Multi dintre noi iubim în amintire sau în imaginație. În fața este mai complicat.

El –  Păi, întoarce-te cu spatele!

 

Ea – Ești bogat dacă-ți dăruiești iubirea în mod necondiționat. Altfel,ești un simplu cerșetor!

El – Sau un bun actor..

 

Ea – Iubirea adevarată izvorește din atracția irezistibilă față de partener, care este chimiotactică…dar ea nu presupune nici o tactică si nu suportă nici o strategie.

El – Corect, la inceput a fost chimie, apoi a fost fizică…acum este matematică: imi creezi numai probleme!

 

Ea – Iubirea trăiește din dorinți și se hrănește cu minciuni.

El – De aceea este de genul feminin: o iubire, două iubiri…

 

Ea – Că prima iubire nu se poate uita și rămâne pentru totdeauna în altarul inimii, nu e doar un simplu clișeu ! …Și nu se poate uita nu pentru că e vorba de primul sărut, de primii fiori ai îndrăgostirii… nu se poate uita și te însoțește pe drumul vieții pentru că e iubirea în care ți-ai pus tot sufletul și e iubirea în care dăruiești fără rezerve! Asta cred ca o face atât de specială.

El – E focul în care inima se călește și mintea se păcălește.

 

Ea – Prima iubire e omul la care va rămâne pentru veșnicie o bucată din inima ta, de care nimeni , niciodată nu se va putea bucura, nici măcar marea sa dragoste pe care o întâlnește la un moment dat pe cale.

El – Prima dragoste este feciorelnică, marea dragoste este vicioasa.

 

Ea – A iubi fără iubire este ca și cum ai trăi fără trăiri…

El – Adică fals și uz de fals.

 

Ea – Diferența dintre „a-ți plăcea”,”a fi îndrăgostit”și „a iubi”este aceeași ca între , „acum”,”pentru o vreme” și „totdeauna”.

El – Doar că între toate trei poate există o tranziție…ireversibilă.

 

Ea – Unul dintre cele mai frumoase lucruri în viața este să iubești pe cineva care te ințelege fără a fi nevoie sa-i  explici nimic.

El – Da pentru că tu întotdeauna te încurci în explicații…

 

Ea – Iubește ce vrea inima ta, nu ce văd ochii tăi, fără să-ți pese ce spun sau gâandesc  ceilalți. Aceasta este dragostea ta , nu a lor!

El – Și dacă-și bagă nasul sau bârfa…retează-le!

 

Ea -Pledez pentru urmarea iubirii până vă arde pieptul și vi-l face scrum. Lăsați caii verzi ai imaginației să alerge liberi. Asta fac ei cel mai bine. Nu lăsati intrebarea “Ce-ar fi fost …dacă?”, să vă umple nopțile!

El – Bine, bine,dar chiar răspunsurile la acestă întrebare sunt imaginative…și pot aduce herghelii de alți cai verzi…sau albaștrii..sau..

 

Ea – Iubirea este un act al inteligenței. Numai al inteligenței. Prostul nu poate iubi.

El – Nu poate dar știe să se prefacă.

 

Ea – În fiecare seară îi spunea, în gând, cât de mult o iubește. Și…știa că îngerul ei…îl aude.

El –  Mai exact el își spunea…sieși.  Îngerul său auzea și transmitea îngerului ei păzitor,  la un pahar de vorbă.

 

Ea – Iubirea nu este despre ceea ce ne spunem unul celuilalt, ci despre ceea ce își spun inimile noastre, chiar și atunci când trupurile nu conviețuiesc sub același acoperiș.

El – Deci tot în târg, cominicarea este nemijlocită.

 

Ea – Ne iubim pentru că ne potrivim sau ne potrivim pentru că ne iubim?

El – Pentru că anumite părți din noi se potrivesc când ne iubim…

 

Ea – Ai înțelege dacă ți-aș cere să ne izolăm în beciul inimii mele, fiindcă nu suport cum își întind copacii…degetele…spre tine?

El – Facem cum spui…nu vreau să fac nici un efort de înțelegere.

 

Ea- Marile iubiri nu sunt acelea pe care le alegem, ci acelea care ne aleg pe noi.

El – Da! …dintotdeauna dreptul la alegere îl are femeia …chiar dacă alege să facă primul pas sau alege să accepte pasul făcut de el…

 

Ea – Știi ce înseamnă să iubești? Să-l aduci pe celălalt în tine,să-l transferi din afară…înăuntru.

El – Pe oricare intrare!?!

 

Ea – „Am incredere in tine” mi se pare mult mai important decat ” Te iubesc” Pentru că nu mereu poți avea încredere în persoana pe care-o iubești… Dar mereu vei iubi persoana in care ai încredere…

El – Încrederea este un fel de credit nerambursabil fără dobândă și fără avans. Câteodată poate deveni …neperformant! Dacă ai inima mare, treci la pierderi!

 

Ea – Nu ai nimic de pierdut atunci când ai găsit acel ceva pentru care merită să pierzi tot.

El – Numai când nu ai nimic de pierdut merită să pierzi tot…mielul blând suge de la două oi.

 

Ea –  Nu uita că întotdeauna primim iubirea pe care credem ca o merităm. Crează-ți în minte imaginea cu iubirea pe care o doresti, și decide-te să începi să o construieși: acum.

El –  Imaginează-ți-o ca și când ar fi ceva palpabil, simte-i textura, mirosul, forma, privește-i culoarea și decide-te… de la cine să începi să o ceri…niciodată nu se va potrivi!

 

Ea – ( citând din Elinor Glyn) Iubirea este strălucirea care preschimbă praful vieții cotidiene într-o ceața aurie…

El – …prin care nu vezi nici la doi pași în față.

 

Ea – Prin iubire, zeii îți devin prieteni, iar demonii , servitori.

El – Ca să-ți deschidă larg ușile către păcat.

 

Ea – A iubi înseamnă a contempla.Va veni ora când nu vei mai cere nimic.Nici buzele, nici zâmbetul, nici brațul drăgăstos, nici răsuflarea prezenței sale. Îți va fi de ajuns ca ea să existe!

El – Da, dar nu oriunde, numai alături!

 

Ea – Dacă iubești cu adevărat o femeie, chiar și făra să o atingi, înflorește-o!

El – Ca s-o înflorești  trebuie s-o uzi…deci trebuie să ai lichidități!

 

Ea – (citând din Octavian Paler) Caut mereu un drum între naivitatea de a iubi totul și nenorocirea de a nu iubi nimic.

El – Acela nu este drum, este un labirint.

 

Ea – Ca să iubesti pe cineva nu-ți trebuie nici bani, nici timp, îți trebuie numai inimă.

El – O inimă gata de orice sacrificiu sau suferință…sau amândouă.

 

Ea – Iubirea unește, nu destramă. Iubirea iartă, nu judecă. Iubirea dăinuie, nu piere.

El – Iubirea angelică. Dar nu uita că și diavolul a fost cândva înger. Iar păcatul a apărut cănd iubirea a ajuns la mâna femeii.

 

Ea – Chiar şi cel mai încăpățânat dintre noi se apleacă sub greutatea iubirii. Şi…totuşi,iubirea e uşoară ca o adiere de vânt.

El – Ușoară dar copleșitoare…elasticitatea simțurilor și flexibilitatea dorințelor dau rezistența, nu rigiditatea minții.

 

 

Capitolul 24 – Ce este iubirea (continuare)

Ea –  A iubi însemnă a trăi viața celuilalt…

El – Adică românește: ai mânca zilele…secundă cu secundă…

 

Ea – Iubirea depinde de puterea numărului DOI și de forța cuvântului NOI.

El – Magia numărului doi este aceea că uneori unu cu unu fac tot unu, altădată fac trei, patru…cât vor ei.

 

Ea – Iubirea nu ne rănește…ne rănesc cei care nu știu să iubească…

El – Nepotrivire de caracter sau…de organ.

 

Ea – Iubirea este un drog. Sau te omoară sau îți dă cea mai grozavă senzatie din viața ta.

El – …sau dependența ori sevrajul…sau înălțarea ori decăderea…

 

Ea – Iubirea nu înseamnă decât descoperirea noastră în alții și plăcerea recunoașterii.

El – În toți ai fost aceeași…sau povestea cu oglinzile venețiene?

 

Ea –Îndrăgostiții au religia lor. Singurul lor crez este iubirea.

El – Pe pământ sunt multe religii dar Domnul este unic și ne îndeamnă să ne iubim aproapele…depinde de cine ne apropiem.

 

Ea  – Cine spune c-a iubi e o clipă trecătoare, nicidată nu va ști că din dragoste se moare.

El – Dar după tine câti or fi murit…ai ținut socoteala?

 

Ea –  Fă în așa fel încât dorința de a a iubi să fie mai mare decât teama de a suferi.

El – Dacă n-ar fi fost așa, toate femeile ar fi rămas virgine.

 

Ea –  Întotdeauna bărbatul  va iubi femeia care-l inspiră să iubească!

El – Asta se numește chimiotaxie….cel mai puternic afrodiziac!

 

Ea – Iubirea nu se poate măsura dar poți s-o dăruiești fără măsură.

El – Ce este volatil are spațiu incomensurabil de evaporare. Vezi la urmă ce se sedimen tează!

 

Ea –Iubirile nu se mărturisesc când e pea târziu ori când sunt amenințate.

El – Marturisirile sunt numai în fața duhovnicului… între iubiți acestea se dovedesc, nu se mărturisec.

 

Ea – De ce nu au iubirile aroma de eternitate? Pentru că punem în ele o cantitate din ce in ce mai mica de suflet.

El – La inceput chiar au, dar dupa ce se duce abureala, aceasta dispare cum si ciorba se sleieste.

 

Ea – Locul iubirii nu e în cap, nici în emoție, dorință sau percepție. Locul iubirii e în inima.

El – Acolo o poziționează  romanticii ca să-și ascundă pierderea  minții. În inimă este sufletul care îsuflețește tot fizicul. Iubirea este o stare de spirit, adică este o beție spirituală care afectează grav sănătatea mentală.

 

Ea – A iubi însemna a învăța melodiile din sufletul celuilalt , pentru a i le cânta atunci când el le uită.

El – Da ce…ești,, memory stick,,? Dacă le-a uitat însemnă că nu-s ale lui… a facut karaoke! Fals și uz de fals.

 

Ea – Persoana iubită este ca o ciocolată…nu vrei s-o împarți cu nimeni!

El – Totusi, decât o acritură singur, mai bine o ciocolată cu prietenii!

 

Ea – Cel mai scump lucru pe care ți-l poate dărui omul care te iubeste este chiar timpul său.

El – Corect, de aceea se spune că femeia se hrăneste cu zilele bărbatului.

 

Ea – Iubirea are două tăișuri-unul care te ridică pe cele mai înalte culmi, altul care te aruncă în brațele hăului.

El – Iar tu trebuie să fii flexibilă și elastică…poate faci Pilates să te menții în formă.

 

Ea – Realitatea este că trebuie să tolerăm contradicțiile și incompatibilitațile iubirii…

El – Contradicțiile sunt positive pentru că știm, contrariile se atrag. Incompatibilitațile fac iubirea să se stingă, deci nu avem de ce să le tolerăm!

 

Ea – Iubirea  aia bolnavă care te consumă încetul cu încetul este aceea când persoana respectivă devine o dependență  și te simți într-un continuu sevraj atunci când nu vorbiți…când dorul îți răvășește sufletul, deși ați vorbit acum câteva minute…

El – Pentru că vorbele nu au nici un efect la nivel hormonal…furtuna contină!

 

Ea – Știe să foloseasca o strategie în iubire doar cine nu este îndrăgostit.

El – O strategie proastă este mai bună decât nici o strategie!

 

Ea – Iubirea nu stăpânește și nu poate fi stăpânită. Adevarata iubire te duce la libertate.

El – Nu stăpânește dar subjugă! Libertate a de a spune  “Da mamă!”

 

Ea – Cel care te iubește caută, întotdeuna, vioara din inima ta…pe urmă un arcuș delicat, în inima lui…pentru ca atingerea sufletului să fie cât o petală de orhidee.

El – …care cade repede…numai atât? Mă asteptam la o melodie, o simfonie ceva… unde nu e cultura iubirii, atingerea sufletului este o petala  risipită.

 

Ea – Iubirea nu însemnă cuvinte mari și gesturi  mărețe. Iubirea înseamnă cuvinte sincere și gesturi din suflet.

El – Tot așa modestia insidioasă învinge trufia furioasă.

 

Ea – Cea mai buna relație e cea în care, iubirea reciprocă depășește nevoia reciprocă.

El – Pentru că nevoia poatefi ostoită și singur…

 

Ea – E obositor să fii tot timpul inteligent, așa ca uneori, iubim. Câtă pierdere a luciditații, tot atâta fericire.

El – Inteligența nu este în contradicție cu iubirea, dar unde este minte este și           prostie multă…placa de patefon are doua părți…depinde pe ce parte pui muzica.

 

Capitolul 23 Pledoaria feministă… de la femei către femei.(parte I-a)

CU :              Anca Răduț

Ramona Popescu

Carla Roxy Anelise

Roxana Aylin

Marcela Bogdan

Ea – Caută să-ți adăpostești sufletul acolo unde știi că ești cu adevărat iubită! Acolo unde acel suflet se bucură de al tău și îți oferă căldura de care ai atâta nevoie.

El – Dar cine o învață cum să discearnă adevărul în iubire?

 

Ea – Învinge durerea, râzi cât se poate, că tot la ziuă-ajunge și cea mai lungă noapte.

El – Să râzi este cel mai serios lucru: trebuie să ai cu cine. Altfel se crucește lumea de tine.

 

Ea – Pentru a reuși , dorința de succes trebuie să învingă frica de eșec.

El – La voi oricum, dorința prevalează orbește.

 

Ea – Nu uita de unde ai plecat, de la cine ai învățat, ce ți-ai dorit și nu uita pentru ce ai luptat, că dacă le uiți, te poți trezi fără craca de sub picioare, în bătaia vântului.

El – De oriune ai fi, trimiterea la origini este dureroasă.

 

Ea – Nu face nimic din ceea ce nu ți se potrivește, chiar dacă ți se pare potrivit să o faci, iar cine te ajută pare omul providențial. Sunt lucruri diferite care se intersectează cu drumul tău ca apoi să-și urmeze separat calea. Nimeni nu-ți va fi la nesfârșit podul pe care să-l traversezi în siguranță.

El – Fă-te frate cu dracul până treci puntea, apoi roagă-te să ți se ierte păcatul. Învață să reușești singură, pentru că atunci când vei fi în întuneric, toți or să joace ascunsa.

 

Ea – Ca să înflorească, o femeie are nevoie de un bărbat care s-o admire.

El – Dar dacă se expune unei săli întregi pentru a fi admirată, curând va fi tratată ca o floare veștejită.

Ea  – Luați-i pe cei care vă cuceresc mintea, trupul și, în ultimă instanță sufletul. Bărbați care au puterea și-și asumă faptele. Bărbați care au puterea să fie maturi în gândire și-n fapte. Care au ochi doar pentru voi, nu și pentru vecina de la patru.

 

El – Dar evitând cu perseverență să beți cafeaua sau ceaiul de la ora 5 cu vecina de la patru.

 

Ea – Lasă zidurile să cadă! Dacă nu îți permiți să fii vulnerabilă, nicio emoție nu te va atinge, nici măcar dragostea.

El – Vulnerabilitatea este costumul de protecție al femeii la orice expunere socială.

 

Ea – Fii o fată cu cap, o scorpie cu atitudine și întotdeauna o femeie cu clasă.

El – Asta depinde, totuși, de câte clase ai absolvit, că atitudine au și țațele.

 

Ea – Îmi plac mult de tot femeile mature, cele ce par mereu atât de grave, de intangibile, atât de încrustate în tiparele propriei vieţi şi care totuşi, când se hotărăsc să se elibereze de ele, devin cele mai dulci şi mai senzuale iubite cu putinţă.

El – Și mie, pentru că atunci când vin lasă sacoșa cu griji la ușă și cănd pleacă o ia ca pe un fulg.

 

Ea – Pentru a fi specială nu trebuie să fii perfectă, ci unică. Nu trebuie să semeni cu cineva, ci trebuie să fii tu, simplu tu insăți.

El – Da, să fii simplă, nu complicată. Să te faci înțeleasă tăcând, nu delirând probleme existențiale.

 

Ea – Draga  mea, nu te mai purta ca și cum toate lucrurile sunt minunate – atunci cănd nu sunt. Este în regulă să te împiedici din când în când. Nu trebuie sa te prefaci sau să demonstrezi mereu că ești puternică.

El – Dar nici nu te purta cu dosu-n sus dacă lucrurile chiar sunt minunate.

 

Ea – Femei! Străluciti, nu vă sfiiți! Folosiți toate ingredientele frumuseții!

El – De exemplu Max Factor. Rimelul de la Max Factor creează impresia că genele sunt de trei ori mai lungi. Cred că Max Factor ar trebui să facă și prezervative…

 

Ea – Poți seduce un bărbat care are soție. Poți seduce unul care are o amantă. Dar nu poți seduce bărbatul care are alături o femeie pe care o iubește.

El – Bărbatul care iubește este ca oglinda, primește razele tale seductive dar le respinge. Poți vedea cum stălucește.

 

Ea – Nu te lăsa cucerită de orice impostor de suflete! Mulți dintre ei nu se iubesc îndeajuns.
Cum ar putea să te iubească așa cum meriți, când patul e prea cald, iar inima prea rece? În primul rând, fii tu o poezie pentru tine! Bărbatul potrivit te va invita în suflet și nu te va mai lăsa să pleci!

El – Cel potrivit. Până-l găsești pe cel care ți se potrivește, nu ține alcovul de probă prea mult ocupat.

 

Capitolul 23 Ce doresc și ce nu doresc femeile (continuare)

Ea – Femeile  iși doresc un bărbat pe care să-l descopere în fiecare zi, de la care poate învăța ceva și care accepă  sfaturi fără a se ascunde în spatele mândriei. Deși îi admiră, nu le atrag muschii, le atrage modul de a gândi.

El – Eu cred că vreți să-l descoperiți… în fiecare noapte furându-i  plapuma, că vreti să  învațați cum se accesează on-line contul lui bancar și să accepte ca pe lânga rugamințile de “ a face și el ceva în casă” și instrucțiunile cum să facă.

 

Ea – Nu vreau o relație, relațiile te trag înapoi…vreau un prieten, cel mai bun, cu care să pot să dorm și să fac dragoste, să facem rele amândoi, să calătorim, să facem cumpărături, să mă distrez cu el prin lume și cu care să conviețuiesc…cu care să pot progresa ca individ.

El – Totul până la cumpărături…dacă-l târăști la shoping și nu-l lași să te aștepte la cafenea, l-ai pierdut.

 

Ea – Femeile care spun (și fac) “mă descurc singură”, “îmi iau eu singură”,,pot și eu”, nu pot fi cumpărate sau impresionate decăt prin caracter.

El – Și rămân tot singure și impresionate.

 

Ea – În principal femeile își doresc atenție, atenție și nu atenții, prin gesturi ,mici , dar a căror lipsă nu o  pot ierta și nici uita niciodată. Ele nu iartă: să uiți aniversarea zilei ei de naștere, să uiți aniversarea zilei de cununie, să uiți să zâmbești când pleci și vii acasă, să răsplătești cu un sărut  faptul că te asteaptă cu mancarea caldă și după miezul nopții, să nu uiți să anunți când întârzii, să uiti că mai există și  îmbrațișari fără motiv…deh, atenții!!!

El – Că dacă nu ești tu atent cu ea,  poate stârni atenția altora! Dar mai ales să nu uiți să suni din gară că te-ai întors din delegație, sau de la birou că ai terminat și vii acasă.

 

Ea – Ce caut? Nu știu. Poate nimic, poate totul…poate acum, mai mult decât  a căuta , vreau să trăiesc clipa.

El – Relativismul feminin duce mereu la trăirea clipei! Restul este relativ…

 

Ea – Femeia își dorește să fie totul cala început: multă tandrețe din partea partenerului, mici atenții din când în când, să fie consolată la supărare și mai ales să fie apreciate de acesta.

El –  Dar și el ar vrea, în schimb, să i se recunoască valoarea, să nu fie deranjat când se relaxează, să fie primit acasă cu zâmbetul pe buze, să fie drăgăstoasă fără motiv, și mai ales să fie iubit și după ce apar copii…

 

Ea – Toate femeile își doresc o relație reușită, dar uită faptul că la construcția ei trebuie să participe și ea.

El – Reușita relației în acceptul feminin se numește mariaj…dar femeia crede că rolul ei este numai să spună“Da“.

 

Ea – O femeie nu are nevoie de cuvinte încâlcite, exagerări, ori complimente belicoase, ci de gesturi. Are nevoie de tandrețe, de poezie, cuvinte puține dar profunde și calde, de respect.

El – E de înțeles, vorbăria este la ea!

 

Ea – Îmi plac ironia fără cinism, luciditatea fără nihilism, viața dulce fără culpabilitate, politețea fără ipocrizie, timiditatea fără afectare, generozitatea fără pomană, viața fără plictis, lacrimile fără motiv.

El – Sună a declarație electorală…suntem obijnuiți”fără”…tot cu fără?

 

Ea – Îmi place bărbatul care poate atinge mintea mea, să-mi violeze inima şi să-mi seducă sufletul. Cel care crede că mă îmblânzește, ca apoi să mă lase liberă să-l iubesc, cel care nu pretinde că mă iubeste, dar o face. Îmi place bărbatul care înainte să-și foloseasca mâinile, știe să-mi creeze emoții.

El – Acela nu este un romantic, este un bărbat inteligent, care știe cum să te ia. Frumusețea intelectuală nu înseamnă să știi multe,ci să știi ceea ce trebuie, când trebuie!

 

Ea – Cel ce iubește fără condiții, nu impune nici o limită libertății sale și nici libertății altcuiva.

El – Dar să-și cunoască propriile limite. Dacă le impune celuilalt, prima tendință obsesivă eset să sară peste ele. Și va sări!

 

Ea – Asumă-ți iubirea, omule frumos! Dă-i voie să-ți pătrundă în suflet, în gânduri și în întreaga viață las-o să te scalde în lumina ei. Luptă să o păstrezi acolo, fă-o să crească prin încredere în cea de lângă tine, prin respect față de ea și, nu în ultimul rând, prin iertare..

El – Toate cereți imperios iertarea. Sunteți așa de copleșite de păcate? Numai dacă iartă, el merită respect?

 

Ea – Îmi dau seama că vreau pe cineva care să știe cum sunt. Care să recunoască sosirea mea după fumul și mirosul meu…pentru că doar atunci voi fie Eu.

El – Cu fumul merge, cu fumurile nu. Cu mirosul depinde…cum și unde miroși. Mirosul este un factor foarte important în declansarea libidoului, nu numai la câini.

 

Ea – În viață, aleg să  trăiesc, nu să supraviețuiesc.  Aleg sa fiu un om simplu pentru că omul simplu este o valoare.  Aleg să iubesc faptele și nu cuvintele.  Aleg  să merg înainte pentru că înapoi am fost deja!

El – Bune alegeri…dar nu privi  înapoi cu mânie și nici cu scuze. Nostalgia e permisă.

 

Ea – Aleg să stau cu oameni care mă iubesc și nu cu oameni care doar îmi spun”Te iubesc!” Aleg să stau cu oameni care mă  adoră și nu cu oameni care îmi spun „te ador!” Aleg să stau cu oameni care te îmbracă în fapte și nu te sufocă în cuvinte dulci pe care nici ei nu le cred, la final de zi!

El – Diferența între vorbe seci și fapte mute este golul în care îți place să pendulezi.

 

Ea – Vreau să stau cu oameni care mă acceptă așa cum sunt și nu cu oameni care doar mă plac! Vreau să stau cu oameni care nu se gândesc de două ori înainte de a mă alege pe mine!

El – Plăcutul la prima vedere este calea spre” La revedere!”

 

Capitolul 22:Ce doresc și ce nu doresc femeile

Ea – Nu dorim un bărbat cu brațe puternice, ne dorim un bărbat pe care să-l descoperim în fiecare  zi…

El – …și în fiecare noapte, luându-i plapuma.

 

Ea – Ca femeie, îmi doresc un om decis, care să știe că mă vrea doar pe mine și n-are teamă de a-mi spune cât de mult însemn pentru el. Ca femeie, îmi doresc un om blând dar puternic, care să mă asculte atunci când vorbesc prea mult și să mă înbrățișeze atunci când mă simt singură…

El – Fă întâi ceva însemnat… ca să însemni atâta de mult pentru el.

 

Ea – Femeile vor cu orice preț ca bărbații să renunțe la cele trei atribute prin care sunt definiți: emoționalitatea restrictivă,inhibiția afecțiunii și preocuparea pentru succes. Ele vor iubire.

El – Dar,culmea, sunt atrase de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar îndrăgosti ele, oare, de bărbați sensibili și emotivi, mângâietori și plini de tandrețe și neanimați de ambiții de ascensiune socială? Femeia vrea un bărbat “hard” dar care să fie „soft” numai cu ea.

 

Ea – Privește-mă cu bunătate, atunci când obosesc să te mai caut! Ține-mă-n palme, atunci când îmi e prea teamă de căderi!  Învelește-mă cu vise, atunci când mi-e frig! Așteaptă-mă cu răbdare,a tunci când rătăcesc drumul spre tine!

El – Cereri…cereri…care-i oferta?

 

Ea – Te vreau bărbat, nu o marionetă pe care s-o pot juca după bunul plac. Vreau să bați cu pumnul în masă când întrec măsura, vreau să urli pentru a te face auzit dacă este nevoie să-mi acoperi vocea. Vreau să știi ce vrei și cum să și obții acel ceva. Și n-am să mă supăr dacă-mi vei da peste nas atunci când merit.

El – Nimic nu e mai sexy decât un bărbat care știe să fie vulgar și cavaler în același timp.

 

Ea – Femeille nu vor întotdeauna să aibă dreptate…

El – Vor doar să o impună.

 

Ea – Îmi dau seama că vreau pe cineva care să știe cum sunt. Care să recunoască sosirea mea dupa fumul și mirosul meu…pentru că doar atunci voi fi eu.

El – Cu fumul merge, cu fumurile nu. Cu mirosul depinde…cum și unde miroși. Mirosul  este un factor foarte important în declașarea libidoului, nu numai la câini.

 

Ea – Femeile și-au dorit un seducător, plin de pasiune, care să le ofere cele mai nebunatice nopți și cele mai liniștite zile.

El – Dupa ce au citit “O mie si una de nopti”…când vor să-l găsească, redeschid cartea.

 

Ea – Mulți n-au înțeles că femeile se îndrăgostesc de bărbații care nu renunță, de cei care reușesc să fie misterioși și amuzanți și nu se laudă cu calitățile lor, ci îi oferă femeii iubite șansa de a descoperi tot ceea ce vrea să găsească.

El – Misterul și amuzamentul exclud lauda de sine și insistența prostească, ci dimpotrivă, fac loc unui joc de-a șoarecele și pisica.

 

Ea – Fiecare femeie vrea un bărbat dur, care să fie blând numai cu ea. Fiecare bărbat vrea o femei bună, care să fie rea numai cu el.

El – Orice femeie bună are cel puțin o coastă de drac. Dar cele mai periculoadse femei sunt cele care îți fac raiul în pat și iadul în viață.

 

Ea- Ca femeie, sunt atrasă de inteligența masculină.Chiar dacă un corp perfect îmi atrage privirea, totuși nu îi dau atrenție pentru că știu că mă voi plictisi repede. Am nevoie de cineva de la care să am ce învăța, să cresc alături de el și astfel să mă păstreze pentru totdeauna.

El – Bărbatul potrivit nu se caută la dinți, ca altă dată…dar asteaptă să deschidă gura! Acela ce vrei tu, mai mult tace și gândește.

 

Ea – Femeia și-a dorit întotdeauna un bărbat care să ia toate deciziile importante deși știa că poate și ea să facă acest lucru.

El – Ca să aibă pe cine să boscorodescă dacă iese rău.

 

Ea – Nu pune mâna dacă nu știi să atingi, nu atinge dacă nu știi să mângâi și nu mângâia dacă știi că nu meriți. Iar dacă meriți …desăvârșește! Altfel, nu pune mâna!

El – Anunțul este frecvent “Nu atingeți exponatele dacă nu le cumpărați”. Dar ai grije, cumpărătorule, e  preferabil să plătești înainte de a pune mâna. Dacă pui mâna cu plata după, riști să rămai falit,

 

Ea –  Bărbații își doresc să fie prima dragoste a unei femei. O vanitate oarecum copilărească. Femeile , în schimb, au un instinct mai subtil, ele vor sa fie ultima dragoste a unui bărbat.

El  – Prima…ultima… ce contează?! O femeie adevărată iși dorește să fie marea  dragoste a unui bărbat.

 

Ea-  Tuturor le lipseste câte ceva. Până și infinitului îi lipsește un sfârșit.

El – Dar marii majoritați le lipsește câte o doaga. Infinitul se sfârsește în sine, prin implozie , pentru  că: + infinit/- infinit = -1 , deci o dispariție.

 

Ea – N-am căutat niciodată un bărbat pe care să-l pot controla, sau mai rău, un bărbat care să-mi facă în fiecare zi pe plac fără a-mi spune unde și cât greșesc. Ca femeie, îți dorești  un bărbat care știe ce înseamnă  o mângâiere, care știe când să fie un romantic și când trebuie să fie  un stâlp, care te surprinde cu sinceritatea și mentalitatea sa…

El – Atunci de ce îl cauți în buzunare, cică în numele curățeniei, în telefonul mobil  cică să vezi dacă nu este descărcat, în laptop să-l cureți de viruși, la serviciu să-i faci o surpriză…?

„Când o femeie tace, înseamnă că vrea să spună ceva!”Anonim

Capitolul 21 Optica feminină asupra relațiilor…

                                             Motto:” Relațiile vin și pleacă, dar principiile

                                                             rămîn pentru totdeauna.”

Ea – Un bărbat , pentru a ajunge să facă dragoste cu o femeie în felul în care vrea el, trebuie să învețe să o iubească în felul în care vrea ea. O femeie , pentru a ajunge să fie iubită de un bărbat în  felul  în care vrea ea, trebuie să învețe să facă dragoste așa cum vrea el.

El – Acesta este paradoxul  relației de cuplu.

 

Ea – (citând din Carl Young) -Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanțe chimice: dacă există o reacție, amândoi suferă o transformare.

El – Dacă se precipită…se anihilează. Dacă se încălzesc…explodează.

 

Ea – Adevărul este că o relație perfectă este compusă dintr-un bărbat imperfect și o femeie imperfectă.

El – Pentru că perfecțiunea se urcă la cap și devine greu de suportat de purtător și greu de tolerat de partener.

 

Ea – Într-o relație totul este despre încredere. Dacă ai timp să te joci de-a detectivul înseamnă că este timpul…să lasi în urmă acea relație.

El – Dacă toate femeile s-ar putea abține să nu scotoceasca în telefonul mobil al partenerului, rata despărțirilor ar tinde spre zero.

 

Ea – Iubeste-mă sau urăște-mă. Ambele situații sunt în favoarea mea. Dacă mă iubești voi fi mereu în inima ta. Dacă mă urăsti voi fi mereu în mintea ta.

El  – Și așa o sa te ții ca scaiul de mine?

 

Ea – Relația cea mai importantã..nu este cea „serioasã”, care dureazã ani, ci este cea care te devasteazã cel mai mult..şi poate dura câteva luni…

El – Ca purtătoare sănătoasă a virusului”ştiucãpânãlaurmãosãmãdoarãdartotofac”

 

Ea – Când un bărbat își numește femeia soare, ea luminează. Când îi spune iubito, ea iubește. Când îi spune draga mea, ea răspunde cu dragoste. Iar când un bărbat tace,femeia devine indiferentă…

El – Asta însemnă doar că a uitat cum o cheamă.

 

Ea – Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se îndepărteze una de cealaltă prin cuvintele pe care le rostiți, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi cale de întoarcere.

El – Românește, gura bate fundul. Vorbele țin distanța, tăcerile apropie.

 

Ea – Cine nu vede în sufletul tău, nu are ce căuta în viața ta.

El – Depinde de mărimea sufletului…uneori trebuie să te uiți cu lupa!

 

Ea – Adevărata apartenenţă este un fir de suflet… şi când sufletul alege nu te poti opune.

El – Dar firul este ca orice fir, dacă-l întinzi prea tare, se rupe.

 

Ea – (cintând din Octavian Paler) În orice legătură dintre o femeie și un bărbat,unul dintre ei trebuie să se lase domesticit. Altfel,iubirea nu se poate desăvârși. Unul trebuie să-și piardă libertatea și să devină supus. În felul acesta,îl constrânge pe celălalt, mai puternic, să se atașeze de supunerea ta. Victoria devine înfrângere și înfrângerea devine victorie.

El – Deci este care pe care. Așa a apărut obiceiu cu călcatul pe picior la dansul miresei. Cine-i primul, ăla e! Dar femeia lasă întotdeauna ca bărbatul să fie cocoșul în casă pentru că vrea să fie călcată cât mai des și nu poate să se scoale dimineață, așa devreme, să cânte de deșteptare.

 

Ea –  Nu e ceea ce simt pentru tine. E tot ceea ce eu nu simt pentru nimeni în afară de tine.

El – Clar-obscur cu dedicație.Poate fi și de rău, poate fi și de bine.

 

Ea – Zâmbește celor care te urăsc să simtă ura ta, zâmbește celor care te iubesc să simtă dragosta ta… iar daca cei pe care-i iubesti  te vor trăda, zâmbeste-le sa simtâ indiferența ta.

El – Așa nu voi ști niciodată de ce zâmbesti.

 

Ea – Între un cuvânt de dragoste spus de un străin și un cuvânt rece spus de omul drag, vei da importanță ultimului. Cuvintele rănesc doar dacă chiar contează cine le spune.

El – Un simplu “Adio” parcă îți ia o parte din viață, un singur „Rămâi” îți poate da viața înapoi.

 

Ea – Lipsa certitudinilor poate eroda extrem de mult magia unei iubiri, întrucât insecuritatea este cel mai devastator aspect al unei relații. Incertitudinea exclusivității, incertitudinea viitorului, semnifică înseși incertitudinea ființării tale, întrucât în dragoste înveți să exiști prin celălalt.

El – De asta se zice că oricăt de intelegente ar fi, femeile deștepte se îndrăgostesc ca proastele. Pentru că numai proștii au ceritudini, înțelepții excelează la îndoieli.

 

Ea – Mi-ai spus că atunci când fac dragoste învelită în umbre totul devine cu adevărat seducator.

El – Pe lumină, nici vorbă!

 

Ea – Pasiunea restrânge viața, pentru că o devorează…dar dacă epuizata pasiunea noastră cedeaza locul dragostei, timpul își schimbă măsura și nisipul cade fir cu fir din mainile noastre deschise…

El – Dacă nu cedeaza locul dragostei, îl cedeaza urii, care face ca timpul se se scurgă în accese …de furie!

 

Ea – Un bărbat condus de propriile dorințe, o femeie bântuită de trecutul său….un târg pe care niciunul dintre ei  nu-l poate refuza…

El – Când ajung la târguiala, unul  va cere socoteala și…gata!

 

Ea – Dacă e incredibilă, nu vei ajunge ușor la ea. Dacă ajungi ușor la ea, nu e incredibilă. Dacă merită, nu vei renunța. Dacă vei renunța, atunci tu nu o meriți.

El – Incredibilă? Chestiune de accent. Dacă pui accentul invers, se naște întrebarea: o crezi sau nu o crezi? Și dacă pui accentul corect, se naște altă întrebare: incredibil de cuminte sau incredibil de rebelă?

 

Ea –  Pentru nimic în lume nu merită să te întristezi, să-ti faci nervi și să suferi, acela care te face să plângi, să suferi și să regreți ceva anume, nu te merită!

El – Sigur că nu, dar tu te-ai băgat în asta, el nu vroia să te merite, el vroia să te aibă…

 

Ea – Să fiu lăsată singură cu mintea mea devine periculos…

El – …niciodata, nimeni nu poate pevedea ce coace mintea  ta.

 

Ea – (citând pe Jan Hus ) Dacă oamenii și-ar citi gândurile unii altora legăturile dintre ei nu ar mai fi posibile.

El – Cât noroc avem cei care nu vorbim noaptea în somn!

 

Ea – Cuvintele nu pot repara ceea ce faptele au distrus.

El – …oricât de mieroase ar fie ele!!! Iertarea este pentru cei puternici! Ai fost slăbiciunea mea.

 

Ea – Vreau să mă iubești fără nici un regret…promit că voi fi singurul  tău defect.

El – Nu mă recunosc fără defecte.

 

Ea – Oricât de multe calități ai avea, lumea se uită numai la defectele tale.

El – Pentru că defectele sunt atractive, calitățile sunt plate.  Și atât de rare că nici nu știu de ce nu le mai dăm atentie.

 

Ea – Vine o vârstă la care înveți să iubești altfel…mai calm,mai atent. O vârstă la care devii mai atent la orice…la priviri la cuvinte,la gesturi.Și nu pentru că ți-e frică să nu greșești,ci doar pentru simplul fapt că ai învățat ce merită și ce nu merită să fie în viața ta,pentru că primești înțelepciunea de a aprecia timpul tău,pentru că știi că se scurge ireversibil.
Tot ceea ce las oamenilor să simtă,e tot ce va rămâne după mine.

El – Sic! La momentul acela chiar nu mai ai timp de risipă!

 

Ea – Am iubit câteodată mâini, alteori ochi am iubit. Uneori am iubit doar cuvinte…
… atunci am greşit !

El – Cuvintele amăgitoare sunt pentru mințile neîndestulătoare.

 

Ea – Cine ascultă sfaturile care i se dau, nu mai are timp să fie el însuși.

El – Sfaturile altora sunt ca murăturile stricate, dacă nu le poate manca el, le aruncă în capul tău. Sfaturi poți să dai oricui, însă minte nimănui.

 

Ea – (citându-l pe Octavian Goga ) – Sufletul nostru este o urnă, în care închidem cenușa patimilor stinse.

El – Frumos, patetic dar neadevarat…urna exista într-un ungher al  sufletului  numai ca urmare  a încăpățânarii voastre de a nu renunța la nimic din ce v-a aparținut, în loc să folosiți cenușa pentru pocăință…

 

Ea – Sunt  prea dependentă de oameni, de poveștile lor, îmi pasa prea mult și mă dor prea tare rănile altor suflete. Poate că sunt prea naivă să cred că într-o zi ceilalți vor avea timp să vadă și rănile mele.

El – Mai bine nu! Vor face totul să se redeschidă și să doară mai tare decât la început. Pe acolo vor intra în sufletul tău să scotocească…

 

CAPITOLUL 20.1: Introspecția feminină

CAPITOLUL 201 Introspecția feminină

 

Ea:  Iubitul meu e un misogin. Niciodată nu mi-a oferit ceva gratuit, orice îmbrațișare cât de cât scurta, i-o plăteam deosebit de scump prin absența sa.

El:  Misoginii sunt singurii care prețuiesc valoarea femeii…acolo unde o găsește.

Ea:  Oare, pentru a arunca o privire înăuntru, este nevoie de un curs de psihologie sau de o radiografie?

El:  Psihologia te disecă având intenția, mereu nereușită, de a te recompune…radiografia este o fotografie care mâine ar putea să nu mai fie validă. Daca vrei sa te privești înăuntru, fă-o prin ochii iubitului tău. Dacă n-ai unul…caută!

Citește mai mult +

CAPITOLUL 20: Introspecția feminină

CAPITOLUL 20 Introspecția feminină

Ea (în genunchi) : M-am prăbușit în inima mea…

El:  Dacă ai picat în genunchi încă e bine…roagă-te!

Ea:  Cine sunt eu? Probabil o-ntâmplare sau un destin neînțeles,un zar scăpat din mână,o încercare de a da vieții un alt sens.

Ori fost-a zarul aruncat?

El:  Zarurile sunt întotdeauna două, suma lor dă sensul. Cine-a scăpat un zar, să mai dea o dată! Viața refuză jumătăți de destin.

Citește mai mult +

CAPITOLUL 19.1: Reflexii subtile

CAPITOLUL 19.1 Reflexii subtile

 

„Femeia care se crede inteligentă vrea să fie egală cu bărbatul, cea inteligentă nu!”

Colette


Ea:  Lumea nu e perfectă. Alegerea felului în care o privim este singura noastră putere…

El:  Iar felul în care lumea ne priveste pe noi chiar nu trebuie să schimbe  felul în care o privim noi pe ea, dacă ne dorim liniștea.

Ea:  Crede…și  lasă minunile să se întâmple în viața ta…

El:  …așa, ca dujmanii să se minuneze!

Citește mai mult +