În România nu-s partide. Astea-s partide?Astea-s găști.
Toate din FSN venite, pe interese și orgolii separate,
Când ies la televiziune, toți oratorii poartă măști,
Și-apoi se-adună la o masă și chefuiesc de nu se poate.
În România nu-s partide, în România-s partizani,
Partizanatul pentr-o gașcă s-a prefăcut în obligație,
Români se luptă cu români de peste douăzeci de ani,
O populație contra altă populație. Asta-i o nație?
Înverșunarea a ajuns la cote inimaginabile,
Nimeni pe nimeni nu ascultă, dar toată lumea perorează,
Iar viitoru-are contururi care-s indescifrabile,
Două minorități se-nfruntă, când o majoritate dormitează.
Parlamentarii sar la președinte, de parcă ei l-ar fi numit,
Și au aflat că țara are, spre apărare, un sistem,
Însă sitemu-i antigenic, îi bagă la răcoare negreșit,
Dac-au furat din dota țării, de-aceea de sistem se tem.
Și sar ca lupii la bătaie, sistemul să îl dezmenbreze,
Dar nu punând dreptatea-n față, ci legăturile să-i taie,
Minoritatea ce tronează vrea ca să îl politizeze,
Iar furturile din tezaur să pară că-s apă de ploaie.
Minoritatea de la stânga acuză că au fost abuzuri,
Că-i șifonată demnitatea corupților duși cu cătușe,
S-au vrut din pușcării acasă dar s-au izbit doar de refuzuri,
Cică-s afaceri confiscate, doar pretextând că sunt căpușe.
Negocierea se ascultă cînd ei trag apa la toaletă,
Dosarele că-s ticluite în timp ce multe zac cu anii,
Că procurorii interferă-n justiția de operetă,
Și că abuzul în serviciu dă iama în primari, sărmanii.
Spun că așa nu se mai poate, că ăsta-i stat polițienesc,
Nu poate omul să se-ascundă de-oprobiul public ce-l disperă,
Că-n pușcării îi doare burta pentru că tronul e turcesc,
Că dorm înghesuiți în paturi și că nu este atmosferă.
Cei de la dreapta…Care dreapta? Dreapta e numai o lozincă
Sunt risipiți în grupulețe și se mănâncă între ei,
Vocea subțire, vorba rară, nu că-s puțini ci numai fiincă
Scheletele te trag din urmă, așa că azi sunt mielușei.
Forța civilă nu mai poate să țină sub control balanța
Fiindcă din ei majoritatea au tuns-o-n tabăra puterii,
În loc să iasă mai în față le-a mai rămas doar aroganța,
Doar jurnaliștii mai sunt teferi, și ei înpragul disperării.
În situația aceasta care părea că-i doar ușor confuză
Deodată se trezi în țară forța cea mare și tăcută,
Mulțimea ce manipularea și dictatura o refuză,
De frica ei acum puterea intrată este în derută.
