PROBLEMA PSD: CUM SĂ TRANSFORME „JANDARMARIADĂ” ÎN „DIASPORIADĂ”
Democrația moare în gaze și bastoane,
O liniște de reculegere se-așterne,
Însă nu se predă,
I-au pregătit Guvernul colivă și coroane,
Pe care este scris “Regretele mele eterne”
Semnat V. Dăncilă.
Sediile PSD, din Iași și Neamț
Sunt transformate în altare,
Că-s bântuite de stafii,
Insemnele partidului sunt aruncate-n șanț,
La fiecare deputat s-a pus o lumânare,
La “morți” și nu la „vii”.
Jandarmii au adus în piață și-o fanfară,
De mitraliere MP16,nou-nouțe,
Să cânte partitura funerară,
Sufletele bocitoarelor TV să sfarme,
Au rătăcit ei prin mulțime vreo două dubițe,
Să aibă mitingiștii arme.
Dar dirijorul s-a încurcat în note
Pentru că erau false,
Se aruncase cu ceva mirositor de la rulote,
De le-a întors jandarmilor nasul pe dos,
Și trebuia acoperit cu parfum de gaze,
Nu din zgârcenie, ci cu prinos.
De ce pungi, când bântuia-n Piață
O fantomă pe care n-a văzut-o nimeni,
Plină cu molotoave gata pregătite,
Minciună de apele îngheață,
Problema e că diasporenii nu aveau chibrite,
Și nici“dirijorul în alb” brichetă, pasămite.
Jandarmii Carmencitei-Gaz, vor să spele,
Rahatu-n care singuri au intrat,
Și în rahat și cu procuratura, în belele,
Așa c-au luat “Manualul fratelui cu minciuna”
Ci cele mai sfuntate-au selectat,
Să le servească naivilor, una câte una.
Mai mult, minciunile mai au și un alt scop,
Să-nsămânțeze-n polulime suspiciuni,
“Oare măcelul ăla o fi fost…n-o fi fost?”
Fiindcă Norica Nicolai le spune că-i pe fotoshop
Trucat, Ioan Mircea Pașcu cere sancțiuni,
Așa că indignarea noastră n-ar avea rost.
