De ce inteligentul nu poate-ajunge șef?

Dacă ne punem azi această întrebare

Vom spune că-i retorică, sau numai pare,

Puntem conchide după multă cugetare,

Că merită ca să primească un răspuns.

Dar cine vrea răspunsul  să-l cunoască oare?

Sensu-întrebării  e adânc, de nepărtruns.

Dar care adevăr nu e întâi ascuns?

 

Oamenii cei inteligenți nu înțeleg,

(Deși să-l deslușească se întrec),

Că un priuncipiu ține universu-ntreg:

Dacă față de-un fapt nu acționează,

Cu nici un fel de-efect  la urmă nu se-aleg.

De reținut:n-ai fost  activ,n-ai fost pe fază,

Doar acțiunea este-aceea ce contează!

Dar oamenii inteligenți analizează

Și diferite variante prospectează.

Iar cei din jur de-aceștia nu se interesează

Ei au de lucru și aleargă înainte,

Neprevăzutul nu-i îngrijorează,

Drumul parcurs, nici nu-l mai au în minte,

Inteligenții stau și trag învățăminte.

 

Omul inteligent se-ntreabă și socoate,

Cu ce-a acumulat și cu ce ar mai scoate,

Oare până la capăt să ajungă poate?

Majoritatea  însă nici nu se pronunță

Pentru ei temerile par că-s idioate.

Dar timpu-i nemilos și îi anunță

Nevoia c-a trecut, și se renunță.

Inteligenții-s bântuiți  de noi idei

Pe toate vor să-ncerce, căci ele sunt scântei

Să-i pună pe jăratec, cu sau fără temei.

Pe o idee bună nu au perseverență

Chiar dacă a dat roade și încă-i vremea ei.

Problema este de eficiență

Succesul cere numai consecvență!

 

Oamenii-nteligenți ar vrea să schimbe lumea,

Că-i universul sau e țara, li-i tot una,

Și nu în viitor, ei vor s-o fac-acuma

Se-aruncă în dezbateri cu mii de ipoteze,

Uitând că omenirii nu i-a scăpat nicuna.

Și mințile-și încurcă în teze și-antiteze,

În grup, la o băută, vor numai să șocheze.

Inteligentul azi se luptă cu sistemul,

Că din sistem ne-a parvenit blestemul,

Căci consumăm de nu mai știm baremul

Și numai corporațiile ne-au manipulat

Iar  noi, naivi, n-am înțeles consemnul.

Ei consumismul ,Doamne, pe gât ni l-au băgat

De ne-a fost greață oare de ce nu l-am vărsat?

 

Toți oamenii inteligenți sunt socialiști,

Că viața socială te ia de când exiști,

Și vor ca prin taxare să dea bani la fomiști

Luînd de la acela ce a dat plusvaloare.

Să-i pui pe toți la muncă, zic ei, să nu te riști,

Mai bine-mparți covrigul,cu sare, fără sare

Decât să faci o pâine mare.

În timp ce prostul  se dă tare, oamenii inteligeți

De propria valoare,se-ndoiesc, neconștienți,

Umilința o adoptă cu titlul de a fi decenți,

Și -n corul societății nu se-arată, stau în spate,

Și îi susțin în față pe cei obedienți.

Prostul știe să urce, se zbate, dă din coate,

Inteligentul zice c-așa ceva nu poate.

 

Însă inteligentul, de gura proștilor se teme,

Când e să se exprime, își face-ntâi  probleme

Nainte să se-arate, sufletul întrânsul geme,

Atu precum tupeul nu-i stă la îndemână

Transpiră, se sfiește, discută alte teme.

Propria evaluare o lasă,  o amână,

Ce șef să fie ăsta, ce nu te-are la mână?

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)