Când focu-a fost descoperit de om
Nu s-a gândit decât să se-ncălzească,
Nu exista pe vremea-aceea un binom
Să-i sufle-n flacăra dumnezeiască.
Nici nu și-a-nchipuit că peste ani și ani,
Într-o istorie de-acuma milenară
Or să apară și nebunii piromani,
Să rupă legile și să dea foc la țară.
Ei nu au apărut, așa, căzuți din ceruri,
Ci-au răsărit din bande de tâlhari,
De mafioți care-n a lor carteluri,
Au strâns averi și-acum sunt mari și tari.
Relațiile lor sunt bine structurate,
Structuri politice și administrative,
Din parlament ei și-au făcut cetate,
În care și-au creeat prerogative.
Cetatea-aceasta-i izolată de popor,
Iar punțile de legătură-s ridicate,
Ei înăuntru pot să facă orice vor,
Degeaba populația nevolnică se zbate.
Doar vulturii justiției mai pot sălta din ei,
Să-i scuture nițel, punându-i la păstrare
În fața legii-aceștia nu pot fi dumnezei,
Și tremură de frica de-nchisoare.
Ei știu, brațul dreptății că are doi piloni,
Care aud și văd și scormonesc întruna,
Și-i caută la boaște pe prinți și pe baroni,
Să-i prindă cu hoția, să-i prindă cu minciuna.
Astfel, parlamentarii vor să decapiteze
Pilonii ce deschid justiției cărarea,
Hățișurile legii vor să destructureze,
Sperând astfel corupții că-și vor găsi salvarea.
Deja-i o strategie și au un plan măreț,
Pe-alesul națiunii să îl tragă pe sfoară,
Și să-l suspende-o vreme, că planul e isteț,
Numai atât cât capetele la piloni doboară.
Spre-a ocroti hoția, cetatea-acum dorește
Să pună slugi de paie temuților piloni,
Dar valul de revoltă ce-ar izbucni, nesocotește…
Dacă te joci cu focul…te uzi în pantaloni!
