(inspirat de Alexandru Călinescu)
Din capul locului trebuie spus și consemnat
Că țoapele sunt mândre că sunt țoape.
Idealul lor este prostul gust, pe care-l face afișat,
În îmbracaminte, în mobilier, în toate preferintele aproape.
Ele țin foarte mult ca nu cumva să treacă neobservate
Și de aceea-s agresive și-ți invadeaza spatiul intim.
Vrei să stai linistit, la o terasă, și să citești o carte …
N-ai cum: toapele vor să pună “muzici” la maxim.
Pentru că știu că asta place altor țoape.
Și pe deasupra, țoapa vorbeste tare, pe cel mai de sus ton,
În așa fel încat, toată lumea din jur, chiar de nu e aproape,
S-audă confidentele pe care le face ea la telefon.
Mai trebuie s-adaug că vorbirea țoapei e vulgară, cum îi vine,
Fiece propoziție e ritmata de cuvinte despre-organele genitale .
Zgomotul e mediul ambient în care țoapa se simte cel mai bine,
(probabil că el compensează vidul gândirii dumisale).
Țoapelor le plac carele alegorice, defilarea cu fanfară,
Fiindcă după spectacolele omagiale ele-s nostalgice , de fapt.
Iată de ce țoapele se bucură și aplaudă cand, de bunăoară,
O fetita de trei ani e pusă să stea în cap direct pe-asfalt.
Țoapele avute își fac nunta în Italia, botezul copiilor in Spania,
Plimbarea pe la Nisa si Monaco, însă apreciază, dacă le întrebi
Și țarile exotice: Madagascar, Brazilia, Costa Rica. Iar în Germania
Se duc la tratamente de-nfrumusețare îndeosebi.
Nu poți purta o conversație normală, rațională, cu țoapele.
Ele practică insulta, injuria, sau la un nivel mai elevat,
Insinuarea perfidă. Țoapele din politică sunt azi reprezentantele
Acestui comportament mârlănesc, ce și l-au arogat.
Fiindcă și-au propus s-acapareze, să preia toata puterea
Sunt gata să calce și pe cadavre. Uitati-vă cum îl apostrofează
Și îl jignesc pe președintele ales al tarii. Și nu le crapă fierea!
Respectul minim care-l datorează funcției, la țoape nu contează.
Sărbătorile sunt un prilej perfect pentru aceste țoape seci
Ca să își satisfacă impulsurile exhibitioniste eclatante:
Țoapele mai cu staif merg la Mamaia, isi aliniaza „bolidurile” de zeci,
Sute de mii de euro, sampania curge la mese și în pahare elegante.
Toapele de conditie mai modesta de la orase si de la sate
Se mulțumesc cu mici si bere, fiindcă partidul le oferă gratis,
Poartă șapcuțe rosii având initialele PDD-ului înscripționate.
Si, bineinteles, cu muzică populară, că hora s-a și încins.
Sfârâiala grătarelor a devenit un fel de carte de identitate
A țoapelor. Mai nou, apare o reclamă, de-actualitate, la televizor:
„Cum serbăm noi Centenaru’/ Dacă nu încingând grataru?”
Aceste „versuri”,ne confirmă, o data în plus, triumful toapelor.
