Cum sângerează și-azi istoria de pe o simplă foaie

Cum sângerează și-azi istoria

Prin Grația lui Dumnezeu și voința națională,

Mihai I-iu, Rege la României, având pistolul pus la tâmplă,

Știind prea bine tot ce-n țară se întâmplă,

Privea înmărmurit la textul gata scris pe-o coală.

 

Cu litere de-o șchioapă și-un limbaj de lemn,

Cioplit de neciopliții trădători de neam și țară,

Tăiau cu sânge rece tradiția noastră milenară,

Urmând cu minți vândute sovieticul consemn.

 

O țară invadată de trupele rusești zis “eliberatoare”

Plângându-și morții și-oblojind încă răniții,

În timp ce de politică se ocupau numai faliții,

Căci populația era sleită după o secetă devastatoare.

 

Ei au numit aceasta “adânci politice prefaceri”

Curat prefaceri, că s-au prefăcut că voturile-s numărate,

Când, sub mantia nopții, urnele-au fost de fapt furate,

De bolșevicii pricepuți să facă-așa afaceri.

 

Și au mai zis c-au fost prefaceri “economice și sociale”

C-aveau să stoarcă rușii “despăgubirea de război”

Luând cu japca tot ce-au prins, și sufletul din noi,

Sovromurile aspirând tot ce găseau de cale.

 

Că s-au “creiat raporturi noui” (e scrisul de atunci),

Între-acei ”factori principali ai vieții de Stat”

Sub cizmele sovietice noi organisme s-au creat,

Astfel încăt să pună-n faptă ale Kremlinului porunci.

 

Acesta ne cerea “o grabnică și fundamentală schimbare”

A ”Pactului fundamental”, schimbarea constituției,

Prin care să exporte și aici victoria revoluției,

Regele fiind condamnat deja la uzurpare.

 

“Deplina înțelegere cu factorii de răspundere”

Ascunde-n realitate șantajul cu vărsări de sânge,

Dar nimeni nu putea să vadă inima regelui cum plânge,

Când demnitatea națională e luată în derâdere.

 

Recunoșteau că monarhia “era o piedică serioasă”,

Căci statul încă mai avea un cap, și trebuia decapitat,

Nu se puteau reliza lejer distrugerile ce-au urmat,

Deci trebuia această instituție din scenă ca să fie scoasă.

 

Că este-n “intreresul poporului român” e scris forțat,

Să pară că a funcționat și “munca de convingere”

Căci nu putea să se arate că totu-i prin constrângere,

Urmare-a unui crud șantaj, regele-a abdicat.

 

Și asta n-a fost de ajuns, l-au alungat mârșav din țară,

Cu opt valize și familia într-un exil umilitor,

Dar n-au putut doar c-o hârtie și găurind un tricolor,

Coroana Sfântă-a României ca să o facă de ocară.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)