Prin Grația lui Dumnezeu și voința națională,
Mihai I-iu, Rege la României, având pistolul pus la tâmplă,
Știind prea bine tot ce-n țară se întâmplă,
Privea înmărmurit la textul gata scris pe-o coală.
Cu litere de-o șchioapă și-un limbaj de lemn,
Cioplit de neciopliții trădători de neam și țară,
Tăiau cu sânge rece tradiția noastră milenară,
Urmând cu minți vândute sovieticul consemn.
O țară invadată de trupele rusești zis “eliberatoare”
Plângându-și morții și-oblojind încă răniții,
În timp ce de politică se ocupau numai faliții,
Căci populația era sleită după o secetă devastatoare.
Ei au numit aceasta “adânci politice prefaceri”
Curat prefaceri, că s-au prefăcut că voturile-s numărate,
Când, sub mantia nopții, urnele-au fost de fapt furate,
De bolșevicii pricepuți să facă-așa afaceri.
Și au mai zis c-au fost prefaceri “economice și sociale”
C-aveau să stoarcă rușii “despăgubirea de război”
Luând cu japca tot ce-au prins, și sufletul din noi,
Sovromurile aspirând tot ce găseau de cale.
Că s-au “creiat raporturi noui” (e scrisul de atunci),
Între-acei ”factori principali ai vieții de Stat”
Sub cizmele sovietice noi organisme s-au creat,
Astfel încăt să pună-n faptă ale Kremlinului porunci.
Acesta ne cerea “o grabnică și fundamentală schimbare”
A ”Pactului fundamental”, schimbarea constituției,
Prin care să exporte și aici victoria revoluției,
Regele fiind condamnat deja la uzurpare.
“Deplina înțelegere cu factorii de răspundere”
Ascunde-n realitate șantajul cu vărsări de sânge,
Dar nimeni nu putea să vadă inima regelui cum plânge,
Când demnitatea națională e luată în derâdere.
Recunoșteau că monarhia “era o piedică serioasă”,
Căci statul încă mai avea un cap, și trebuia decapitat,
Nu se puteau reliza lejer distrugerile ce-au urmat,
Deci trebuia această instituție din scenă ca să fie scoasă.
Că este-n “intreresul poporului român” e scris forțat,
Să pară că a funcționat și “munca de convingere”
Căci nu putea să se arate că totu-i prin constrângere,
Urmare-a unui crud șantaj, regele-a abdicat.
Și asta n-a fost de ajuns, l-au alungat mârșav din țară,
Cu opt valize și familia într-un exil umilitor,
Dar n-au putut doar c-o hârtie și găurind un tricolor,
Coroana Sfântă-a României ca să o facă de ocară.
