Cum am putea să fim uniti, victime si agresori?!

Fără adevăr nu-i nici respect, nici sărbatoare adevărată.

Iar adevărul este că noi arătăm la Centenar asa precum suntem.

Iar dacă nu ne place, asta ar trebui ca să schimbăm, îndată

Și nu imaginea, căci să schimbăm percepția celorlalți nu mai putem.

 

Am auzit tot felul de îndemnuri la pacifism de Ziua Națională

Care marcase apogeul Centenarului. Chiar provocată de bune intenții,

Minciuna-i cea mai ipocrită și-njositoare formă de-adoptat la gală,

Nici să ne punem poalele în cap, dacă avem pretenții.

Realizarea cea mai importantă de la Marea Unire până azi,

Este intarea-n UE și în NATO, drept cea mai consistentă  garanție,

Pentru integritatea noastră. Cât de mult ai putea să mai decazi,

Ca să periclitezi realizarea acesta care ar trebui tutelă să ne fie.

 

Ca România să nu trebuiască iară, să-și apere cu arma-n mână,

Teritoriul întregit atât de greu în 1918, chiar dacă încă nu deplin,

Ca întregirea nației române pe veșnicie să rămână,

Siguri pe drumul către viitorul ce ni-l dorim cât mai senin.

Dar noi să fim uniți tocmai cu cei care pericliteaza chiar această

Realizare istorică a României? Să ne dăm mâinile peste planul

Amnistiei,cel menit să ne inunde cu infractori de speță proastă

Pentru a-i scăpa pe politicienii hoți și acoliții lor, liberi la anul?

 

Să ne îmbrățișam peste ruinele justiției? Să ne pupăm orbește

Printre gazele de la 10 August? Să ne unim cu aceia în a căror minte

Se țese planul de a le lua românilor, dreptul de a trai omenește

Decent în țari eliberate de ciuma roșie?  Să ne temem ca înainte…

In ajunul sărbătorii pretinsă ca “marea îmbrățișare națională”,

Romanii din diaspora erau loviți și atacți frontal de un ministru,

Disperat să intre în grațiile lui Dragnea pentru postul de premier,

Și eram apărati de Comisia Europeană. Asta sună sinistru:

 

Apărati de UE în fața nemerniciilor propriilor guvernanți!

Ei zic că i-am ales, atunci să-i suportăm și să le facem jocul.

Când ne-au mințit au fost mieroși, acum cu noi sunt aroganți,

Crezând că pentru scopul lor si-au cam atins sorocul.

Suntem țara cu cea mai mare migrație din lume-n timp de pace.

Peste cinci milioane, dintre romani, în  alte țări s-au dus,

Unii pentru bani, majoritatea pentru că nu se pot complace

Răbdând nesiguranța cu impostorii, infractorii, car ene-au supus.

 

Și noi să fim uniți și să ne îmbrațișăm, cu cei care provoacă

Această neasemuită nenorocire națională?  Să ne pupăm pe bot

În Piața Independenței? Mai e doar o lună și Centenarul o să treacă,

Iar noi tot în război, români contra români, cocarda doar de patriot.

 

Da, Centenarul ne gasește în razboi, al Romaniei europene

Cu o putere politică mai rea decât una de ocupație,

Care o ține prizonieră și o distruge, pe felii, de-o vreme,

Astfel încât istoria ne întoarce la conflict, absurdă situație!

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)