Cu UE și cu NATO, doar am îmbârligat-o.

Cu UE și cu NATO doar am îmbârligat-o

UE şi NATO sunt un mit. UE şi NATO nu au fost proiecte.

E fals c-au fost considerate “obiective”. Nu am intrat, am fost incluși.

(Și-acuma la viteza a doua suntem puși)

UE este doar o cale de acces facil la finanțări directe

Un mijloc de-a te  dezvolta, și de a te îndepărta de ruși.

 

UE este o corporaţie cu nişte acţionari care răspund

La ordinul celor care au fondat-o şi care o susţin la temelie.

                 (Cum altfel ați visat că ar putea să fie)

UE este un mijloc, nu o cale. România nu a negociat nimic profund,

Doar s-a împăunat, o pană nouă tot la vechea pălărie.

 

Dar fondurile, nici bine n-au intrat , și au produs discordie,

Cine și cum să le primească, cine și cum să se înfrupte,

                 (Asta e miza guvernării și se joacă pe rupte)

Că nu-i normal să intre pe mâna la oricare mafiot, orice jigodie,

Și astfel le-am pierdut. Să le recuperăm cine să lupte?

 

Pacea socială nu e lipsa conflictului, este prezenţa adevărului.

Trebuie mai întâi să ne înţelegem pe noi inșine, spiritual,

                 (Când o să se mai sature impulsul visceral)

Și să comunicăm și energetic, noi cu noi, în dauna războiului.

Și să-ncercăm să ne găsim ieșirea din acest carambol moral.



Dacă noi nu avem grijă de noi, cum să avem grijă de ţară?

Bolile toate pleacă de la hrană, care-i din ce în ce mai proastă.

                 (Substanțele cancerigene-s ultima năpastă)

Medicina ar trebui să fie preventivă,că cea de intervenţie-I precară.

Abia apoi vom înţelege ce-am putea face şi pentru ţara noastră.

 

Gândim violent, gândim negativ şi nu ne face bine, nimănui.

Dezvoltarea ţării înseamnă în primul rând pace, nu o eternă harță.

                  (Întreg trecutul nostrum asta ne învață)

Cine suntem noi azi în lume? Ne-am aliat, dar împotriva cui?

Ar trebui să recitim istoria, din scoarță-n scoarță.



Ca ţară, România, există doar formal pe harta lumii,

Căci nu producem mai nimic. Am regresat istoric și regresăm încă.

                 (Prăpastia care ne-așteaptă e rece și adâncă)

Noi nu mai existăm pe nicăieri. Nu ne mai caută niciunii,

Decât ca piață de desfacere sau mână ieftină de muncă.

 

Preşedintele şi premierul comunică cu oamenii prin Facebook.

Sau prin televiziuni. Cum e posibil aşa ceva? E o jignire.

                (Nu se coboară de atâta preamărire)

Du-te domnule şi şterge-i lacrimile celui ce îi oferi doar un coltuc

De pâine. O mângâiere pe obraz drept mulțimire.

 

Au fost peste 15 milioane de avorturi, adică încă un popor,

Nu mai facem copii, în schimb ne pierdem tot mai des părinții,

               (Fără urmași nu te pot ajuta toți sfinții)

Măcar un lucru ne-a rămas să mai sperăm un viitor:

Avem monedă proprie şi de ea trebuie să ţinem toți cu dinţii!


 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)