Coșmarul lui, coșmarul nostru.

În miez de noapte-am fost teleportat,

În turbulența viselor, unui om mare-n stat,

Teleormănean parșiv și putred de bogat,

Când transpira, cu reci sudori, cu Bombonica-n pat.

Căci visul lui era un nesfârșit coșmar,

Că vântu-l ridicase în vârful unui far,

De jos dădea cu tifla un vajnic marinar,

Ce arunca cu pietre în el, dar în zadar.

 

Vroia să țină focul, dar nu avea cărbune,

Iar marea agitată era plină de lume,

Avea o portavoce, dar nu avea ce spune,

Ș-io criză-n departare năștea neagră genune.

Că a văzut, pe când fuma marihuana

Alegerilor, zece tone, o fata morgana,

Dar când să o deschidă, iată că-i goală vana

Și-abia în vis el s-a trezit să își dea seama.

 

Dar dinspre răsărit un crivăț rece bate,

Mai multă energie nu are de-unde scoate,

Să fure din cărbune, acum nu se mai poate,

Cu ce să-i mai plătească pe cei ce-i stau în spate?

Înconjurat de-atâtea prea tinenere leoaice

Cu bărbăția doar nu are ce mai face,

Oare cu ce cadouri, azi le-ar mai satisface

Justiția cea oarbă când nu îl lasă-n pace.

 

Îi pălpâie lumina, din ce în ce mai slabă,

În valul omenirii să dea pomeni degrabă,

Sau slugilor de casă? Cu temeri se întreabă,

Sau poate FMI-ul îi mai aduce-o roabă.

Dar de ce Europa, râde de el în hohot,

Că plouă cu acuze ca grindina în ropot,

Ce clopoțel să sune? Nu-l scapă nici un clopot!

Nici zece țiitoare puteri să-i dea nu pot.

 

Oare chiar MTO-ul să aib-acum o vină,

Sau taxele tăiate, duzină cu duzină,

Și dacă magistrații decid să îl rețină ?

Și-n vis se zvârcolește, și geme, și suspină:

La CExN…

– ce mai furăm noi, bă?
– ce le dăm, bă, în teritoriu la hămesiții noștri?
– cum mai guvernăm milenar, bă, fără bani de dat?
– cum să nu mărim taxe, mă?
– cum să mă duc eu la pârnaie, bă, pentru c-am angajat amicele Bombonicăi?
– cum să le zicem, bă, că s-a terminat cu ciorditul?
– cum îmi mai fac eu mărire de penis, mă, dacă mă duc la pârnaie?
– de ce râde Europa de mine, mă?

– cum am să mă mai uit eu în ochii viitoarelor țiitoare, bă, să le spun că sunt sărac, să mă iubească pentru ceea ce sunt?
– cum mai plătesc încălzirea gazonului de la vilă pe gerul acesta, bă?
– este adevărat că din cauza MTO este acum așa de frig afară?
– dar bani să-mi fac dinții de ce nu ați bugetat, bă?
– da voi de ce nu desenați cai verzi pe pereți așa ca mine, bă?
– de ce mă obligați, bă, să fur din nou din Teleorman?
– dar ce-am fumat, bă, c-am văzut bugetul atât de mare?

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)