Varză-mânz, viezure…la alegere,
Sau preferi pe varză alt vânat,
Că totu-n jur e varză, recolta e în creștere,
Iar circul de la Balc nici nu s-a terminat,
Dar vindem varza tot în pierdere.
Copii-nvață bine…limbi străine,
De-atâta varză ei s-au săturat,
Să le mai torni gogoși de-acuma nu mai ține,
Că prea devreme s-au maturizat.
Dau drumul la televizor și mi-e rușine.
Atâta știu copii, să-ntrebe: “Da de ce?”
Ție, părinte, ți se-oprește-n gât
Răspunsul, schimbi canalul repede,
În capul juvenil e-o nebuloasă și atât,
De care, orice-ar fi, vrea să se lepede.
Copilul nu acceptă să taci când el te-ntreabă,
Nu-i matur, da-nțelege, că nu-i de cuviință,
Să scape hoții țării, așa în mare grabă,
Că-și simte-amenințată întreaga lui ființă,
Securitatea vieții o simte tot mai slabă.
El chiar te ia de mână și te aduce-n stradă,
De strada se retrage, țara face trotuarul,
Nu vrea-n televizoare aceleași știri să vadă,
Justiția că-nchide corupților dosarul,
Și că parlamentarii sunt puși numai pe sfadă.
Un mincinos notoriu, al doilea o în stat,
Incită abonații la DNA sau ANI,
La Cameră, dictează acum un condamnat,
Ce vrea prin grațiere, să grațieze banii,
Că dacă e “clemență”, nu sunt de returnat.
Copilul spune-o vorbă, de care te-nfiori,
Măi tată, ăsta, care îi zicem președinte,
Ori dă cu iei de ziduri, să-i desfințeze, ori,
Îl desființează ăștia, lovindu-l mai nainte,
Și-or să impună altul, scos nou dintre scursori.
Deci tată, pentru mine, e cazul să decid,
Acum cât încă lumea din jur ne mai suportă,
Cât încă bariere în față nu se-nchid,
Cât pot fi ingineră și nu voi fi escortă,
Haide-n jurul dreptății să facem toți un zid.
