Băsnelile lui Ghiță încet sunt desființate,
Încet-încet, să nu dea ciorba-n clocot,
Că cele spuse trebuiesc diseminate
Și nu coroborate, așa cum eu socot.
Asta,fiindcă făptașul, care se-autodenunță,
Poartă acum pe frunte, eticheta de fugar,
La fiece ieșire, pe post, el ne anunță
Ca va mai spune multe, ce noi n-avem habar.
Dar cum să prinzi un pește în valuri de minciuni?
Și cred c-asta-și dorește, să-l vezi dar să nu-l prinzi,
Momeala lui s-o muște se-aruncă de nebuni
Comentatori de faimă și jurnaliști stupizi.
Când este clar că are în cap o țintă doar
S-arunce anatema pe Codlea și Codruța,
Să-i scoată șantajiști, că nu sunt ceea ce par,
Ci cu destinul țării ei au jucat miuța.
Dar vezi că în rețeta mâncării de rahat,
Nu a uitat să pună și mirodenii sacre,
Pe Udrea, pe Băsescu, că i-a înregistrat,
Și procurori din țară, pe post de poame acre.
Victimizat cu milă, din spuma ciorbei iese
Și Ponta, dar acesta nimica nu confirmă,
Și tace, că-i legat cu funii, de alte interese,
Iar Maior scos din oală, că-i prea înaltă firmă.
Așa, în miez de iarnă, fierbînd la foc mocnit,
Ciorba săracului, cu mare grije se prepară
Și-acesta, pe ecrane, la știri stă pironit,
Crezînd, cu ciorba asta, că foamea o să-i dispară.
