Ne confruntăm cu un îngheț în plină vară
Minciunile au înghețat și nu pot prinde viață,
S-au congelat și-au devenit povară:
Calupuri de promisiuni care s-au dovedit doar…gheață,
Soarele cu dinți nu le desgheață,
Himera din speranțe ce azi ne dă frisoane,
Parcă acum atârnă totul de un fir de ață,
Și parcă anotimpul din rosturi se răstoarnă.
Te ia cu friguri când vezi nebunia,
În care-s înghețate pensii, ce sunt încă pe rol,
Iar cele care răsplătesc slugărnicia
Sporesc cu fast dar și cu protocol.
Mi-a înghețat cearneala-n călimară,
Când scriu că alocațiile de copii îngheață,
Și nu știu acest crivăț cum vine-n plină vară
Și dacă învățăm din asta vre-o povață.
Suflul dreptății-n inimi s-a răcit,
Văzând ce legi se pregătesc în parlament,
Justiția fiind oarbă, pe drum s-a rătăcit,
Judecătorul nu mai poate fi independent.
Iar atmosfera asta-mi dă frisoane-n plină vară,
Corupții vor să-i scoată urgent de la răcoare,
Că fără ei, cine-o să mai conducă-acestă țară?
Și uite-așa mă ia cu frig din cap până-n picioare.
