Un parlament fără principii zice-se deci că nu le are,
Asta-i o constatare, nu numai o parafrazare,
Când vedem că fără scrupul ne tot sar parlamentarii,
De la un partid la altul, mai vioi decât țânțarii.
Nu contează din ce parte, ei sar în barca puterii,
Să mai sugă ceva sânge de la sfântul trup al țării,
Pentru că ideologia și politicul lor crez,
E doar vorbărie goală, ca o nucă fără miez.
Și chiar nuca asta goală o izbește de perete,
Pentru idioții care vor din vorbe să se-mbete,
Predicate contondente, sforărie din condei,
Cu soluții sociale, toate fără vre-un temei.
Toate vin ca să susțină ce-a spus un oligofren,
Într-un val de declarații, numai să facă antren,
Ce mai freamăt, gălăgie, de la niște famfaroni
Neica-nimeni cu cravată și dungă la pantaloni.
Paranoia-n stare pură! Gângavul politician,
Că-i neavortat la vreme, se și crede barosan
Cu idei ce „analiştii” tocmai le-au spălat de zoaie,
Megafilozofie pură pentru un rahat în ploaie!
P.P. Carp, spunea că „ţara asta are chiar atât noroc,
Încât nu are nevoie de politicieni de loc”,
Un destin avem și-acesta ne surâde, câteodată!
Să întoarcă roata sorții gugumanii n-or să poată.
Ne încurcăm acum aiurea cu lichele! Ce să zic,
Am votat în disperare parc-am tras la loz în plic,
Iată “necâștigătoare” scrie pe biletul tras,
De s-a înoit guvernul, tot în pierdere-am rămas.
Ei cred că au stea în frunte dar cu toții sunt la fel,
Unul de-mi apare-n cale sigur am să strig la el,
Ca să-mi apăr viitorul țării și odoarele,
„Ia mai dă-te la o parte, că-mi acoperi soarele!”.
