Cum simțul feminin de premoniție le învață
Pe toate animalele politice, dar mai ales cele notorii,
Elena Udrea a fugit la timp, la loc cu verdeață,
De unde au dispărut toată-întristarea, suferința și procurorii.
Aflată acum în Costa Rica, în așteptarea aducerii la termen
A unei sarcini pe care n-a văzut-o nimeni, dar o s-o vadă,
Direct la nouă luni, că echografic este doar un germen,
Și-n poza pe celuluid Justiția nu vrea să se încreadă.
Nuțica e în mare dubii: să se întoarcă sau să nu se-ntoarcă?
Deocamdată nu în țară, ci de pe-o parte pe celaltă,
Că este dificil cu sarcina ce energetic poate să o stoarcă,
Iar plaja la ocean e dificilă, nu e ca la Brăila-n baltă.
E clar ca bună ziua că Udrea n-are niciun gând ca să revină
Spăsită, pentru a-și executa pedeapsa la Târgșor,
În mintea ei, e-un fel de Monte Cristo în fustă, fără vină,
Care se-află deja pe o insulă, iară comorile sub zăvor.
Căci le ține bine dosite, prin cine știe ce paradisuri fiscale.
Cine ar crede că, dac-a avut în pix vreo de 4 miliarde de dolari,
La cel mai mare minister, nu și-a luat parte dumisale
Când îmărțise bănișorii. Costa Rica e o țară cu pretenții mari!
Din poze, Udrea nu arată de parcă ar căuta prin tomberoane,
Sau că mănâncă la cantinele săracilor. O duce binișor și cred
Că a strâns bani mulți cu salteaua, cum șade bine la cucoane,
Insă fiind în Caraibe, îi e deajuns un simplu pled,
Un foeun și-un laptop, ca să trăiască-acolo unsprezece ani –
Atât cât trebuie să stea, până ce faptele se vor prescrie.
Iar despre acțiunea extrădării știe cât valorează: nici doi bani,
Doar e mai sănătos să stea acolo și câteodată să ne scrie.
Căci oamenii care știu multe, ca Udrea, Mazăre sau Bica,
Vor trebui ținuți departe, unde nici naiba nu-i atinge,
Căci de aproape, precum Ghiță, la unii le-ar transmite frica,
Și focul care s-ar aprinde n-ar avea cine îl mai stinge.
Cam asta-i schema: procesele unde rechizitoriul era subțire
Sau CCR-și băgat codița și a făcut harcea-parcea dosarele,
Privind abuzul în serviciu și a-infractorilor legală ocrotire,
S-au încheiat cu achitare, ca inculpații să admire soarele.
Lui Ponta, Greblă, Tăriceanu, faptele-s puse între paranteze.
Însă când probele-n proces erau beton, inatacabile de avocați,
Venea câte o păsărică bine informată, să le interpreteze
Câte o fugă , allegro ma non tropo, la inculpați.
Ascultătorii, alde Ghiță, Mazăre și Udrea, au fugit pe șest,
După plecare s-a tras cepul, pedepsele au început să curgă.
Din schema asta toți ies mulțumiți: nimeni nu intră la arest,
Judecătorii au condamnat, avocații au luat banii, cât au putut să mulgă.
