Cu majoritate de locuri la toaleta decizională,
Unde au defecat pe echilibrul puterilor în stat,
Punând toate prerogativele pe cârca guvernamentală,
Pe președinte, practic, l-au ostracizat.
Ministrului de Justiție i-au acordat prerogative
Discreționare, de fapt partidului care l-a investit,
Privind numirile și revocările din funcțiile operative
Ale șefilor de parchete. Așa ceva nu s-a mai pomenit!
Adică procurorii devin de-acum slujbași politici,
Instrumentarea e independentă însă decizia controlată,
Șeful confirmă sau infirmă, ca procuror n-ai ce să zici,
Cu cât mai tare speța, cu-atât decizia politizată.
Căci procurorul declanșează actul justițiar,
Dar tonul face muzica, un ton greșit, o melodie falsă,
Însă puterea vrea să țină diapazonul, la ea în buzunar,
Să denumească dirijorii, și să tansforme totu-n farsă.
Escrocii nu sunt proști, cât mai excroc, cu-atâta mai deștept,
Paradoxal, unde-i deșteptăciune e și prostie multă,
De la un neinițiat știu că nu am ce să m-aștept,
Dar trebuie să fim atenți atuncea când prostia-i cultă.
Dacă se pune în o discuție cine știe care prostie,
Prostul cu carte te poate prosti, că e pe teritoriul lui,
Cum să le-mbrobodească mai bine decât tine știe,
Mai mult de-atât, n-are rușine și este mândru de prostia lui.
Excrocii acționează-n grup, și te trezești la mijloc,
Au doar tupeu, n-au mamă, nu au tată, nici patrie-adorată,
Doar interesul și orgoliul sunt cele ce-I țin la un loc,
O data ce mașinăria meschinăriei este declanșată.
În hora asta a fost prins și președintele Iohannis,
Pentru că n-a știut la timp să dea cu dânșii de pământ,
Punând în față rațiunea, prea multe lucruri le-a admis,
Fiindcă a fost naiv să creadă escrocii oameni de cuvânt.
Tudorică își explică exercitarea autorității ministeriale,
Prin politicile penale, adică cele ce-s impuse de partidul său,
În protejarea propriilor borfași, ca procurorii să se răscoale
Având judecători alături, împreună la bine și la rău.
Căci România a ajuns, într-un moment, critic al istoriei,
În care democrația, statul de drept, locul nostru în UE,
Sunt puse în pericol, cu intenție vădită, culmea mizeriei !
Chiar de aleșii sau numiții să le apere, însă care le năruie.
Ei lovesc în plin cu bâta-n baltă, mai bine zis mocirlă,
Și tot ei țipă, că s-au stropit, și i-a pătat reacția publică,
Se plâng la forurile internaționale, credibilitatea că s-a dus pe gârlă,
Vezi Doamne, Președintele dac-a fost răpus, le poartă pica.
