Ce nu-i pe merit, e pe șmecherie

O dată terminată afacerea cu atestarea “intelectuală”

Nu s-au mai procopsit, stăpânii, măcar cu o spoială culturală,

Școlile lor au impus valorile lor, și-au inventat cuvinte noi,

Contorsionându-le înțelesul celor vechi, după nevoi.

 

Ca un exemplu, dar fundamental, este cuvântul “șmecher”

Care-n vocabularul clasic însemna un fel de pișicher,

În sociatatea construită pe ale lor valori “șmecher”e idealul

Și elogiul devenit supem,  ce depășește  raționalul.

 

Marii șmecheri fac afacerile lor cu statul, respectiv cu statul lor,

Micii șmecheri fac doar “combinații”cu venit mulțumitor,

Minciuna, excrocheria, impostura vor desăvârși nemunca,

Pentru că știu că dintr-o șmecherie, le iese cașcavalul, șunca.

 

Oamenii cei cinstiți sunt azi priviți ca niște neadaptați

Luați drept “fraieri”, și mai mult, catalogați handicapați,

Fraierii sunt, înainte de alegeri, îndopați  cu promisiuni

Și -ntre ciclurile electorale, cu circ politic la televiziuni.

 

Șmecherul chiar a devenit acum modelul aspirațional,

De la adolescntul care a copiat la bac, zicând că e normal,

La senatorii chiulangii, toți cred că reușita-n viață

Se măsoară-n șmecherie, și totul merge uns, pe ață.

 

Aceștia spun cu admirație că au tupeu pân-la obrăznicie,

Obrăznicia e valoarea cheie în CV, că-i  tot o șmecherie,

Valorile lor care sunt propagate în conștiința societății,

Au instituit deja în România dictatura mediocrității.

 

Au ruinat orice proiect fezabil de democrație,

Pentru că, evident, era nerealizabil fără  meritocrație.

Așa au apărut și “dinastiile politice” pretins ereditare,

Valori și funcții viagere neașteptând a fi testamentare.

 

Expresia:  „Copiii  șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri”

A fost scoasă din mintea-ntunecată a acestor monștrii,

Și și-a găsit cinica dar și dureroasa  ei concretizare,

În evoluția sistemică a generației moștenitoare.

 

Părinții “ajunși” și-au tras în urma lor odraslele din ogradă,

După ce le-au și ghiftuit cu diplome și atestate, la grămadă,

Căci nu mai e-o curiozitate o tânără de douaș’cinci de ani,

Să aibă două facultăți și-un doctorat, luate e “babacu” pe bani.

 

Și apoi propulsată în consilii de administrație sau legislativ,

Făcând ca să se-implementeze titlul de “consilier-adjectiv”

Însă solemnitatea sacră a actului de conducere s-a consumat,

La nunți, botezuri, cumetrii, unde s-au adunat.

 

Dar mai ales la sprițul de sâmbîtă seara, la care n-ar rata prezența,

Acolo se pune țara la cale și se trafichează influența,

Se cumpără clemența justuției , se vinde și se cumpără ca a rămas

Din România pentru “șmecherit”, iar noi rămânem de pripas.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)