CAPITOLUL 8.1: Arta de a fi femeie.

 

Ea:  O femeie care crede că este inteligentă, cere drepturi egale cu ale bărbatului. O femeie care este inteligentă,nu.

El:  Femeia inteligentă nu cere, obține!

Ea:  Bărbații sunt în stare de orice pentru a face dragoste, chiar și să iubească. Femeile sunt în stare de orice pentru a iubi, chiar și să facă dragoste.

El:  Deosebirea dintre motivația bărbatului și cea a femeii este aceea că motivația bărbatului:  e concretă, dar perdantă material, cea a femeii:  idealistă dar profitabilă.

Ea:  Oare de ce gândirea pozitivă nu e suficientă feminității?

El:  Pentru că trebuie să aibă simultan și o alternativă contrastantă– gândirea negativă…și să oscileze între ele, ca să ne amețească pe noi.

Ea:  Femeile au un loc în care, dacă le atingi, înebunesc de plăcere:  inima.

El:  Important este cu ce le atingi și cât de profund…să ajungi la inimă. Recomandăm perlele și diamantele.

Ea:  Orice femeie care iubește, dorește doar fericirea iubitului ei…și a sa , desigur!

El:  Dacă ar ști ce dorește ar fi excepțional!


Ea:  Eu nu știu să accept jumătăți de iubiri,de muriri sau de viață. Jumătăți de bărbați sau finaluri descrise-n prefață.

El:  Pentru că știi să nu fii doar jumate femeie, doar broască de ușă ce așteaptă o  cheie. In iubire, ca și în viață, contează a doua jumătate, pentru că prima este numai introducerea. Finalizarea, când e cu finalizare, este la sfârșit.

Ea:  Femeile care vă iubesc din tot sufletul nu vă vor cere niciodată nimic altceva decât să le lăsați să vă facă fericiți…

El …dacă își dau silința și țin discreția…Doamne ferește să afle lumea, sau soția…

Ea:  Exprimă-te dar nu te devuala! Sunt unii oameni care te citesc și rămân încântați de ceea ce spui…apoi încep să iși imagineze cum arăti tu, pe dinăuntru…realitatea nu are treabă cu ficțiunea.

El:  Dar ficțiunea intens urmărită poate deveni un fel de  realitate…virtuală. Nu este neaparat nevoie să fie una și aceeași persoană cu cea care a inspirat ficțiunea…

Ea:  Apreciază momentul primului sărut. Ar putea fi ultima oară când mai ești proprietarul inimii tale.

El:   Inima rămâne întotdeauna la purtator, îsi pierde numai  “telecomanda”.

Ea:  Prețuiește-i pe cei care nu pot trăi fără tine și nu alerga după cei care sunt fericiți în absența ta.

El:  Dacă lași pe cineva să fie dependent de tine, nu mai ai scăpare și nici libertate de mișcare! Prețuiește-i, dar nu le arăta acest lucru! Niciunul dintre cei care spuneau că nu pot trăi fără tine nu a murit după ce li s-a tăiat macaroana.


Ea:  Nu alege minciuna! Minciuna este nimicirea propriei demnitați umane. Lasă-i pe ei să te mintă frumos, dacă asta te recomforteză și mai ales distrează-te, pentru că tu știi adevărul.

El:  Minciuna, uneori, protejează liniștea interioară…Adevărul confirmă realitatea, minciuna vrea să facă una  nouă…însă efemeră în fața intuiției feminine.

Ea:  Nu arăta cu ostentație ce ți-a dăruit natura cu prinos…decolteul adânc nu lasă privirea să vorbească.

El:  Nu înteleg sintagma “la sânul lui Avram”, care era bărbat, când la sânul femeii este așa de bine.

Ea:  (din fața ușii întredeschise) – Nu poți cotrola întotdeauna cine calcă în viața ta dar poți  controla pe ce fereastră îl arunci afară…

El:  …sau pe ce ușă, cu condiția să ții fereastra închisă…dacă n-o închizi riști să se întoarcă pe acolo…proștii sunt nesuferit de insistenți.

Ea:  Când un om vrea să-ți facă rău, găsește imediat mijloacele…

El:  Asta și este provocarea, să găsești la fel de repede repoziționarea ta.

Ea:  (scotându-și picioarele de sub cearceaf) Dimineața te ridici în picioare să începi ziua nu să o calci în picioare, ci să o iei în piept…cu prima răsuflare.

El:   Dar dacă simți că nu poți, culcă-te la loc.


Ea:  Cine mă cunoaste mă  știe. Cine nu mă cunoaste, mă judecă. Cel care crede că știe totul despre mine, doar se amăgește.

El:  Normal…femeia este un sipet plin de secrete.

Ea:  Eu nu mă shimb, că nu sunt semafor! Cine vrea să facă parte din viața mea,  mă acceptă așa cum sunt.

El:  Nu ești semafor, dar, ba ești pe verde, ba ești pe galben, ba ești pe  roșu!

Ea:  Cu cât te înalți mai mult, cu atăt pari mai mic în ochii celor care nu pot să zboare…Lasă-i să privească și să zică “ strugurii sunt acri “…

El:  Devii  mai greu de abordat…dar și de ascultat.

Ea: Lucrurile frumoase au și mai multă strălucire când rămân imperfecte.

El:  Simetria și perfecțiunea sunt inestetice…și chiar neexcitante.!

Ea:  Daca m-as găti sexy și aș veni la ușa ta, ce-ai face?

El:  Întâi și întâi te-aș evalua, apoi te-aș examina la probe practice iar la final ți-aș da un calificativ. Cu atât ai rămâne dacă te-ai coborât la ușa mea.


Ea:  Voi  știți doar ce am vrut eu să știți.

El:  Mai ghicim și noi căte ceva, pe sub aparențe …deh, experiența!

Ea:   Nu uita că ai nevoie de tine! Nimeni nu-ți va fi la nesfârșit podul pe care-l traversezi in siguranță.

El:  Dacă pe asta te-ai bazat de la început, depinde cât de bine ai întretinut podul… ca să nu-l ia apele…sau altele! Lasă-te greu de lăsat…

Ea:  Și după  o anumită vârstă veți începe să vă dați seama că, nu felul în care arată un bărbat este important ci felul în care știe să iubească.

El:  Sigur că da, pentru că arată cum știe să iubescă…neîmbrăcat.

Ea:  Mi-am rupt bucăți din mine și ți-am îmbrăcat inima , puțin câte puțin. Uneori te-a durut și lacrimile ți-au inundat  ochii în toată bărbăția ta, alteori ai zâmbit …de blândețea mea copilărească.

El:  Bărbații se mai induioșează, până la lacrimi, de fragilitatea naivitații feminine.

Ea:  Deseori  simțeai că cedai nervos din cauza neatenției mele și a repeziciunii  cu care te lipeam de mine, să-mi repar greșeala. Erau zile în care râdeai atăt de mult și de curat încât simțeai  că ești aproape vindecat.

El:  Eram un tip cumsecade, dar m-am însănătoșit.


Ea:  Când simți că nu mai aparți unui loc, pleacă! Nu te uita nici o clipă înapoi! Nu re-nvia ce a fost stricat! Nu vei face altceva decât să prelungești agonia. Întreabă-te dacă merită  și când  îți vei răspunde să fi sinceră cu tine însăți. Asta presupune să-ti folosești mintea.

El:  Mintea , nu ovarele! …Dacă o ai acasă! Ciorba reîncalzită se taie imediat.

Ea:  Nu te uita la aspectul fizic, frumusețea pălește. Nu te uita la banii din buzunar, banii dispar. Alege pe cineva care te face să zâmbești deoarece ai nevoie de un zâmbet pentru a fi fericită.

El:  Zâmbetul este înșelator…nu este nici tristețe și nici veselie…nu este nici da nici nu. Sau poate fi ori- ori…și câteodată, și -și…

Ea:  În ceea ce mă privește , poate să plouă tot anul. Te-am ascuns între doua bătai de inimă.

El:  Și cât crezi că pot să stau acolo? Mai vreau și eu la soare!

Ea:  Ține minte! Nu îți începe ziua cu cioburile zile de ieri!

El:  Oricum, trebuie să calci peste ele…nu porni desculță!

Ea:  Nu sunt o femeie ușor de iubit, poate de asta nu sunt iubită de mulți. Nici tu nu ești tocmai ușor de iubit, dar cu toate astea te iubesc și nu te iubesc așa cum ești tu ci te iubesc așa cum sunt eu.

El:  Tot egocentristă!


Ea:  Nu incerca să-l schimbi, căci, dacă prin absurd se întâmplă asta, vei avea surpriza să-ți lipsească omul  de care te-ai îndrăgostit.

El :  Bine spus ,,prin absurd,,… dar îți place să jonglezi cu absurdul.

Ea:  Oameni vor veni și vor pleca, unii te vor iubi, altii te vor testa, fii răbdătoare…tot ce se întamplă se întimplă cu un motiv.

El:  Motivul este creeat de tine.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)