CAPITOLUL 7.1: Stările sufletești ale femeii

 

Ea:  Sunt momente în care nu te poți abține să nu faci nebunii. Se numește entuziasm.

El:  Nu! Se numește “pierderea controlului” (derapaj) …Atenție la frâne să nu pierzi controlul direcției. Nici cel mai mare dușman al tău nu-ți poate face atât de mult rău ca propriile tale gânduri necontrolate.

Ea:  Mi-am ascuns sufletul în palmă , de teama că tu îl vei gasi și vei vedea tristețea din el Dar când palma mi-ai atins-o, sufletul meu plăpând a tresărit , speriat că-l vei descoperi… Ai zâmbit, l-ai luat și ai spus: sunt aici cu tine!

El:  Păi nu de asta a venit?  Trebuie să-și joace rolul.

Ea:  Ne simțeam de parcă timpul încremenise… și totuși se scurgea cu o viteză incredibilă..

El:  Curgea…nu se scurgea!

Ea:   Puțini, foarte puțini sunt cei care au știut sau știu să-mi picteze sufletul în culori de păpădii…puțini , tot mai puțini…

El:  … faci casting pentru pictori ?

Ea:  Am învățat să tac, să trăiesc cu tăcerea mea, să mă bucur de poteca pe care mi-am croit-o de la ușă până la fereastră. O străbat încet, să nu-mi calc în picioare amintirile.

El:  Dar nu taci de loc și chiar te rog, vorbește mai departe…îmi place conversația asta tip terapie de grup…se pare ca avem același tip de dependență.


Ea (cu o privire copilăroasă):  Ochii mei sunt încă mici și nu au văzut lumea așa cum ai văzut-o tu. Te rog, lasă-mă să văd și nu mă pedepsi pentru curiozitatea mea!

El:  …dar tu de ce să mă pedepsești pentru curiozitațile mele?

Ea (uitându-se în oglindă):  Acolo sunt cea de azi! Mie îmi e dor de ceea ce eram!.

El:  Dacă te uiți mai bine în oglindă o vezi și pe cea de ieri, și pe cea de azi și pe cea de mâine…

Ea:  Iar atunci când nu voi mai spune nimic, atunci să știi că sunt tristă.

El:  Nimeni nu te poate face nefericit, nici o situație nu te poate face trist decât dacă -i permiți tu. Nu situația care declanșează aceste stări, aceste sentimente, este de vină, ci modul în care le privești.

Ea:  Atunci când mi-e dor de tine, îmi amintesc că imi bați în piept.

El:  Numai atunci?

Ea:  De ce este atât de bine să fim împreună?

El:  Pentru că nebunia ta o egalează pe a mea.


Ea:  Cine nu-mi  vede sufletul nu are ce căuta în viața mea.

El:  Dar ce, tu umbli cu sufletul la vedere? Nu porți lenjerie intima?

Ea:  Simțeam   irațional, mă enervam pe mine însămi… percepeam dragostea nebună atât de intens! Descatușam trăirile din mine și mă dăruiam  lor.

El:  Ce-mi  descrii  tu mie este un gen de autosatisfacere morbidă …dar tot satisfacție e. Satisfacșia este mobilul fericirii.

Ea:  Pot fără tine pentru că ești în mine…

El:  Orice fel de autosatisfacere vizualizează o figură imaginară, pe cea râvnită.

Ea:  Într-o zi, cineva te va strânge atât de puternic în brațe, încât toate bucățelele frânte ale sufletului tău se vor lipi înapou. Singure!

El:  Sufletul restructurat nu-i tot la fel ca altădat, e mai fragil și mai greu de manipulat.

Ea:  Hai să facem ce ne place și să facem asta cât mai mult!

El:  Un fel de ,,haida –haida,, pe ,,repede înainte,,.Viața e scurtă, s-o lungim nu se poate, măcar s-o facem lată!


Ea:  Am spus de prea multe ori ,,te iubesc,, și azi cuvintele nu mă mai vor…mă simt trădată de ele…și în mod sigur și ele de mine, pentru că le-am pângărit în declarații aprinse, în chemari ale unor iubiri inventate. Am spus ,,am să mor fără tine,, …și nu am murit. Îmi târăsc vinovățiile pe drumuri care nu duc la iertare.

El:  Azi nu te mai crezi nici tu…dacă ai alergat după cai verzi pe pereți, azi nu-l  mai poți încăleca pe cel alb cu aripi.

Ea:  Locuiesc permanent în visul meu…de unde, din când în când, fac câte o vizită în realitate.

El:  Nu poți merge neinvitată…tipic este la românce să se supere dacă nu sunt invitate și dacă sunt invitate, să nu se ducă. Vizita este în realitate sau în realitate este o vizită…și atât?

Ea (citând din Mircea Eliade):  Sufletul feminin e pasiv,așteptând să fie fecundat de spiritul și valorile masculine.

El:  Cu cât valorile masculine sunt mai mari, cu atât sufletul feminin se deschide mai repede.

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)