Capitolul 34.Cum văd femeile viața…(continuare)

„Celibatarii  cunosc mai multe lucruri

            despre femeile căsătorite decât cei

            însuraţi; dacă nu, sunt şi ei însuraţi.”

   Ea – Toate momentele sunt unice în viața. Nu poți întoarce timpul după ce le-ai perdut. Poți să privești cu nostalgie și să regreți că le-ai pierdut. Și poți de asemenea să decizi că nu merită să le pierzi pe cele pe care vor urma.

El – Nu poți să le trăiești pe toate, mai ales când numărul lor scade progresiv, important este să trăiești esențialul, dar fiecare avem esențialul nostru, așa că trebie să distilezi esențele.

 

Ea –  În viața nu primul iubit contează, ci ultimul. Primul îți va aduce nebunie în viața ta , ultimul liniștea.

El – Pe primul nu-l uiți niciodată. De ultimul îți aduci aminte numai când te scoli dimineața, trezindu-te din somnul  în care visai la primul.

 

Ea – În viață, pe toate le trăim sub efect de boomerang.

El – De aceea trebuie să mergi mereu înainte, indifferent cum ai acționat, bine sau rău. Dacă rămâi pe loc și încerci s-o dregi, ai pațit-o!

 

Ea – Sunt oameni care rezolvă probleme și oameni care rămân victimele problemelor. Primii conduc  viața, ceilalți doar reacționează la ea.

El – Problema este că nici nu reacționează de loc…o populație amorfă …

 

Ea – Viața este ceea ce se întâmplă între un vis și altul.

El – Pentru că visele sunt altă viață. Dar ce sunt visele? Planuri care nu corespund posibilitatilor tale reale.

 

Ea – Dacă vrem să trăim cu adevărat,trebuie să riscăm, uneori dramatic, altfel, viața nu merită trăită. Doar așa vom înțelege mai mult!

El – Primul risc dramatic prin care am trecut, împotriva voinței noastre, a fost la naștere, restul riscurilor trebuie să ni le asumăm, pentru că le-am căutat singuri.

 

Ea – Cine prinde dor de tine, te caută până la capătul pământului și dincolo de el.

El – Dacă nu te caută…scuza este că e foarte ocupat.

 

Ea – Soarta este scuza celor slabi și opera celor tari!

El – Cum rămâne cu ursitoarele? Dar vorba,, ce ți-e scris în frunte ți-e pus,,?

 

Ea – Mai bine să-ți pară rău că ai probat, decât să trăiești cu remușcarea de ce nu ai facut-o…

El – Dar vezi că la prea multe probe, stofa se uzează…zice croitorul.

 

Ea – Viața  este stupidă…iremediabil stupidă. Nu întâlnești în jurul tău decât iluzii și multe regrete.

El – Nu viața e stupidă, ea n-are creer, noi suntem stupizi când ne facem iluzii și  apoi culegem regrete din cauza deziluziilor…. Viața e numai neiertatoare.

 

Ea – În viață întâlnești o mulțime de lume și câțiva oameni.

El  – Daca-i întâlnești pe acești câțiva, ești norocoasă…Ar ajunge numai unul, dar bun.

 

Ea – Asta este viața..nimic nu este ușor dar nimic nu este imposibil…

El – Deci ești dator să-ncerci…ce câstigi ușor se duce ușor…

 

Ea – Când vom ajunge acolo unde ne grăbim să fim, vom realiza că tot ce a fost mai frumos  s-a petrecut pe drum.

El – Și vom savura succesul cu gândul la acestea, pentru că vom uita să ne bucurăm că tot ce a fost mai urât s-a petrecut pe drum și a rămas acolo.

 

Ea –(citând din Rune Heivang ) Ce se întamplă atunci când poți să accepți ceea ce este, exact asa cum este? Esti liber!!!

El – Numai dacă ești o ființă activă. Dacă ești pasivă ești subjugată accepțiunii. Majoritatea nu știu ce să facă cu liberatatea.

 

Ea – Tu vrei să ai sentimentul că ești cel care își crează realitatea. Însă când ești în flux…pur si simplu urmezi ce apare…

El – Iesi din flux și meditează…introspecția te va ajuta să-ti urmezi țelul dar mai ales să  îți afli menirea în realitate.

 

Ea – Când spui în fiecare zi ce este posibil și ce nu este posibil, te limitezi și nu vezi darul pe care ți-l aduce fiecare moment.

El – Nu chiar fiecare moment…triază momentele și fă să nu-ți scape momentele care te reprezintă. Și nu uita: când spui că poți, poți, când spui că nu poți, ai dreptate.

 

Ea – Cunoasterea vine din învătatură, întelepciunea vine din trăire.

El – Doar dacă ții cont că experiența vine din greșeli, pe când greșelile se fac din lipsă de experiență…

 

Ea – Uneori, cele mai dificile drumuri duc la cele mai frumoase destinații!

El – Și cele mai impresionante realizări.

 

Ea – Când detești pe cineva este exact ca și cum l-ai iubi : deja ai o legatură cu el. Ura este la fel de puternică precum dragostea, amândouă te urmăresc toată viața.

El – Pentru că amândouă  provin prin transformarea iubiri, sensul  le deosebește.

 

Ea – Dacă doriți să vă eliberați de cineva, să nu-l mai vedeți niciodată, nu-l detestați, deveniti  indiferenți.Dacă-l urâți păstrați lanțuri de legatură la fel de grele ca iubirea…

El – Femeile au talentul indiferenței din fire…dar doar față de bărbați. Față de femei nu pot fi indiferente din cauza temerilor, invidiei sau geloziei.

 

Ea – (citând din Coco Chanel) Nu-ți  petrece timpul bătând într-un zid cu speranța că o să-l transformi într-o ușă.

El – Mai bine dă cu capul, poate se ridică mintea la locul ei….

 

Ea – În viață, nu poți salva oamenii decăt dacă-i iubești.

El – Și dacă te și pricepi s-o faci, altfel mai rău îi nenorocești…iadul este pavat cu bune intenții. Iar binele, ca și iubirea,  nu se poate face cu forța, că e viol.

 

Ea – Oricum ai alege să-ți trăiești viața e in firea lucrurilor să interacționezi cu semenii tăi.

El – Altfel  esti autist…sau pusnic.

 

Ea –  De-a lungul vieții te izbești de multiple întrebări. Răspunsul unei întrebări apare în momentul când aceasta este adresată…

El – Pentru că întrebarea conține jumătate din răspuns și este adresată cu intenție. Cu excepția întrebării ucigașe: De ce?

 

Ea – Indiferent cât de grave sunt problemele noastre, ar trebui să facem, din când în când, o cură de optimism.

El – Cu whisky cu gheață.

 

Ea – Oamenii falși nici măcar nu mai reușesc să mă surprindă, însă oamenii loiali da.

El – Te și miri cum de mai există pe pământ. Cum am văzut mulți oameni pe care nu erau haine, așa am văzut și multe haine în care nu erau oameni.

 

Ea – Dacă Dumnezeu îți închide o ușă, nu mai trage de ea. Ce era în spatele ei nu era pentru tine. Consideră că ți-a transmis că meriți mai mult.

El – Partea dificilă este că, de fiecare dată, trebuie să te reconsideri.

 

Ea – (Citând din Samuel Leon)  Sunt zile în care ai vrea să-ți schimbi viața, și altele în care însăși viața te schimbă atât de mult, încât nu mai poți fi cea dinainte, nici dacă ai vrea .

El – Fosta-i lele cât ai fost…de mâncai de dulce-n post.

 

Ea – Cel mai mare rău este să te desparți de cei vii, înainte de a muri..

El – Ba este cel mai bine să te desparți de cei vii înainte să-i omori tu cu zile.

 

Ea – Pentru a-ți aminti, e nevoie de o memorie bună. Dar, pentru a uita ceva, suntem toatal neputincioși. Din aceasta cauză, viața e cea mai mare pedeapsa.

El – Imaginează-ți una pe care s-o parcurgi împovărat de amintirile a tot ce ai trăit!

 

Ea – De ce privesc in gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieții care cere să fie viețuită toată.

El – Dacă nu se știe cât poate să fie viețuită toată, măcar să fie traită integral, secundă de  secundă.

 

Ea – Singurii oameni de care ai nevoie în viața ta sunt cei care au nevoie de tine în viața lor.

El – Oamenii care vin in viața ta sunt trimiși de Dumnezeu si rămân atât timp cât să-si finalizeze menirea…nici o legatura cu reciprocitatea.

 

Ea – Aminteste-ți că viața nu-ti oferă nimic cadou. Dacă -ți acordă un  împrumut, îți va cere dobândă, iar dacă nu-l vei restitui la timp, îți va ipoteca fericirea.

El – Se presupune că o ipotecă se face de la început, în baza ei se acordă împrumutul, deci ți-o asumi. În fapt nimeni nu-ți acordă nimic în baza fericirii tale pentru că ea nu poate fi prețuită. Creditul este o forma de înrobire socială, pe când forma de înrobire a sufletului este încrederea, iar a spiritului, credința.

 

Ea- Dacă vrei să faci un pas înainte , trebuie să-ți pierzi echilibrul pentru o clipă.

El – Acela este exact pasul greșit care poate duce la entorsă. Echilibrul sufletesc precede pasul corect…chiar dacă ești pe tocuri. De aceea e bine să te descalți după ce ai băut.

 

Ea – Să nu pretinzi că totul e minunat, când nu e. E în regulă să te mai împiedici din când în când.

El – De aceea este bine să ai pe cineva lângă tine de siguranță…să te susțină. Nu spuneti voi „cu tine mă simt în siguranță”?

 

Ea – Nu putem judeca deciziile și viața celorlaltora, deoarece fiecare își cunoaște propriile dezamăgiri și renunțări.

El – Și nici nu putem condamna…pentru asta exista justitia supremă.

 

Ea – Nu-ți  căuta destinul pentru că te caută el pe tine!

El – Dacă mergi sau stai pe loc, lucrurile se miscă în aceeași direcție.

 

Ea – Degaba  oamenii îți vor răul dacă Dumnezeu îți vrea binele.

El –Oricăt s-ar deghiza ei în prieteni providențiali. Omul rău este un cărbune care nu te arde dar te înegrește…pe suflet.

 

Ea – Ca să evoluezi, viața trebuie să te doară.

El – Și atunci mai contribui și tu, femeie,  la aceasta, …de dragul evoluției mele.

 

Ea – Nu este de ajuns să trăiești. Mai trebuie să te și simți viu.

El – De asta bătrânii merg la ,,masaj erotic,,… și nu numai ei.

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)