Capitolul 34. Cum văd femeile viața (continuare)

 

Ea – Nu exista ciornă pentru viață. Trebuie s-o scriem direct “pe curat”.

El – Dar nici radiere nu există. Corecturile se fac prin tăiere…dureros. Tăiere de  la porția cuvenită.

 

Ea – Am învățat că nu toate cele lumești pot fi de înțeles. Pentru că suntem pedepsiți să simțim mai mult decât putem cerne și să încrucișăm mai mult decat deznodăm. Poate tocmai pentru toate acestea s-au inventat întâlnirile și mâinile intinse într-o îmbrățișare.

El – Și astfel ne încurcăm și mai rău…unii pe alții.

 

Ea –În viață,  sunt lucruri care contează și lucruri care nu contează…la fel ca si oamenii.

El – Depinde la ce te aștepți de la ei.  Nu uita „buturuga mică răstoarnă carul mare”.  Evaluează fiecare om sau lucru din raza ta, are și el o menire acolo! Și nu-ți pune așteptările de la oameni înaintea așteptărilor de la tine.

 

Ea – Nu poți ajunge acolo unde vrei să ajungi, dacă stai pe loc.

El – Dar nici dacă mergi haotic, pe bâjbâite…stabileste-ți întâi calea!

 

Ea – Nu ezita să joci, din când în când ,câte un rol! Dar ai grijă, să-l joci doar pe acela care ți se potrivește!

El – Falsurile se văd și din avion.

 

Ea – Dacă ți s-a dat un vis, ți s-au dat și șanse să-l împlinești.

El – Domnul dă , dar nu bagă în traistă. Joacă-ți șansele până nu le joacă altul!

 

Ea – Oricât de mult ai câștiga și orice reușite ai avea, rămâi mereu  cu aceeași foame de succes și dorință de progres.

El – Acest este sloganul zilnic cu care femeia își impinge bărbatul pe marginea prăpastei…mai sus spre o poziție în care devine incompetent.

 

Ea – Viața trebuie trăită așa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem și ni se va lua fără să fim întrebați.

El – Iar îmbunătățirile pe care i le aducem, rămân pe pământ. Noi îi furăm numai bogățiile acumulate în suflet…sau rănile.

 

Ea – Viața este o luptă, dar nu este un război…

El – Pentru tine este o luptă piept la piept, cu bratele goale, dar bine înarmată  cu zămbete, priviri și lacrimi.

 

Ea –  Tot ce-i mai important în viață nu se cumpără, nu se măsoară, nu se spune…se trăiește și se simte!

El – Dar discret și cât se poate de secret!  Atentie: prin valoarea sa …tentează! .

 

Ea – Viața e simplă, noi suntem complicați.

El – Complicate vrei să spui, și ne mai complicați și pe noi, complici la complicația voastră.

 

Ea – Lumea nu e perfectă. Alegerea felului în care o privim e singura noastră putere.

El – Asta este pasivism. Și miscarea pentru emanciparea femeii ce a fost, pasivă?

 

Ea – Omul are nevoie de un vis , ca să suporte realitatea.

El – Cel puțin unul, ca și analgeticul de dimineață.

 

Ea – Asta e viața, facută din lucruri care se termină și lucruri care încep.

El – Oricum tu le vei începe pe toate, cu terminatul este mai greu.

 

Ea – Bucură-te de lucrurile mici pe care viața ți le oferă!

El – Mici, mici, dar măcar țapene! De cele mari au parte urâtele.

 

Ea – Nu vei putea începe urmatorul capitol din viața ta, dacă vei continua să-l tot citesti pe ultimul.

El – Poate precedentul, că după ultimul nu mai poate urma  nimic…sau poate  epilogul … ori poate alt volum.

 

Ea – Uneori este nevoie sa ajungi mai jos decât ți-ai fi putut imagina pentru a te ridica mai sus decat ai fost vreodată.

El – Social da, moral nu! O prostituată a ajuns doctor în psihologie. Și ce? La fel de păcătoasă a rămas. Un  bărbat care a păcatuit face un duș și este curat ca un prunc, pe o femeie nu o spală zece ape…pentru că femeile înșeală mai rar, dar mai grav. Și în asta bărbații sunt superficiali…

 

Ea – (citând pe Leo Buscaglia) – Prea des subestimăm puterea unei mângâieri, unui zâmbet, unui cuvânt bun…sau a unui compliment sincer. Toate acestea au capacitatea de a schimba o viața.

El – Subestimăm când este de oferit. Când avem nevoie de acestea, le așteptăm  cu ardoare…deseori degeaba. Si atunci vine o femeie…și ne schimbă viața. Necăsătorit, bărbatul are o singură problemă: n-are femeie. Căsătorindu-se, se îneacă în probleme.

 

Ea – Peste tot stăpânește aparența.

El – Pentru cei cu miopie avansată. Înaintarea în vârstă te ajută să deosebești lucrurile și oamenii falși de la mare distanță, pentru că dispare miopia.

 

Ea – Faptul ca-i judeci pe alții, face ca egoul  tău să crească. De aceea, atunci când vorbesti despre greselile altora, ai impresia că tu ești corect.

El – Corectitudinea este este sexual dependentă: dacă esti bărbat ești păcătos, dacă ești femeie,  ai fost indusă în eroare, dacă ești bărbat ai fos violent, dacă ești femeie , ți-ai apărat demnitatea…

 

Ea – Am ajuns într-o lume paradoxala, o lume în care, în pofida faptului că putem auzi, vedea  și vorbi, suntem surzi, orbi si muți.

El – Noroc ca ne salvează femeile care văd, aud si vorbesc și ce nu trebuie să audă, să vadă și mai ales să bârfească.

 

Ea – Rezolvă orice situație stresantă exact ca un câine!… Dacă nu este de mâncat sau dacă nu este de jucat cu aceasta, atunci… pișe-te pe ea.

El – Vai, câtă urină am avea peste tot!

 

Ea – Viața nu se măsoară în numărul de respirații ci în momentele care îți taie respirația.

El – Atunci poti spune că majoritatea nici nu au simțit că au trăit.

 

Ea – Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el incepe să lucreze trufia, așa cum cel ce slabeste se uita cu dispret la cei obezi.

El – Dar obezii se cred și ei în formă…pentru că și sfera este o formă.

 

Ea – Comportamentul anti-social poate fi o forma de acțiune inteligentă într-o lume plină de conformism.

El – Adică un comportament “anti-idiot”!

 

Ea – Voi încerca să  apreciez viața la adevărata ei valoare tocmai pentru că mi se oferă ceva ce altor oamnei li s-a dat ori prea devreme ori prea târziu…dreptul  la viață!

El – Cu ce ocazie ți s-a oferit? Vezi, dacă ocazia trece, oferta mai rămâne? Și citeste și la subsol, cu litere mărunte, obligațiile ce-ți revin.

 

Ea – E zadarnic să ai aripi dacă ușile cerului sunt închise.

El – Zboară și tu pe fereastră, dar nu în gol!.

 

Ea – Când tragi  linia, nu anii din viața ta contează ci viața din anii tăi.

Ei – Valabil la orice moment faci bilanțul…vezi că poate ieși și negativ!

 

Ea – Viața e nedreaptă, mai  urici o treaptă, fără să știi ce te-asteaptă, ca și cum ai pășii în gol.

El – Dacă nu știi să cazi nu e bine să urci: urcarea e pe brânci, căderea e în cap!

 

Ea – Viața-i ca o curvă, te bucuri cât te bucuri, dar este o bucurie pentru care trebuie să plătești…

El – Diferența față de soție, este că la curve platesti înainte, la soție după, la curve rămai cu restul,  la soție rămai cu resturi!

 

Ea – Viața îți oferă  întotdeauna o a doua șansă care se numește: mâine!

El – Adică, nu fă azi ce ți se cere…că poate mâine nu mai e cazul!

 

Ea – (citând di n Veronica Micle) – Când iți scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieții, soarta, cu veșnica ei ironie, varsă cerneală peste paginile care urmează.

El – De unde se vede că fericirea se trăieste atunci când ai atins-o, pentru că este o flacără care mâine este fie jar, ca să o poți reaprinde, fie scrum, să-l risipești în vânt.

 

Ea – Suferința nu este niciodata infinită pentru că ea are rolul să ne învețe ceva. Dacă ar fi infinită,lecțiile nu ar mai avea nici o valoare.

El – Suferința nu este o numai învățatură, este și o plată pentru păcatele

săvârșite inconștient, pentru a le conștientiza.

 

Ea – Când viața îți impune limite, depășește-le!

El – Cu exceptia limitei bunului simț…că prostia nu are limite. Nu cerul este

limita, ci mintea fiecaruia.

 

Ea -Viața în sine nu are limite, cu excepția celor pe care ți le impui singur.

El – Paradoxul este că oamenii prosti sunt limitati, dar prostia nu are limite.Si ei sunt în viata, atat de multi ca para fara limita! Dacă proștii nu au pereche, atunci cum se înmulțesc în așa hal?!

 

Ea- În viață, am invățat un lucru important, acela ca oamenii nu sunt ce par a fi.

El – Avantajul este că îmbătrânind, deși iți slăbește vederea , vezi idioții și ipocriții de la cea mai mare distanță.

 

Ea – Viața este un profesor atât de bun, încât, dacă nu ai învățat lecția o dată și iar greșești, ți-o repetă pană o înveți

El – Dar de fiecare dată plătești cursul…progresiv! Nu faceți aceeași greșeală de doua ori, sunt atât de multe greseli noi de facut…până să devenim înțelepți.

 

Ea – Să nu mai încapi în viață…de prea multă iubire, imaginație, pasiune, frumos,f orță şi curaj, acesta-i apogeul.

El – Asta este numai o parte din partea ,,ing,,…cu partea ,,iang,, ce faci?

 

Ea – Puțini realizează că,  lângă ușa aceea închisă , e o fereastră, pe care trebuie să îndrăznim să o deschidem.

El – Dacă fereastra poate fi deschisă…daca nu, sparge-o!

 

Ea – Apa tulbure se limpezește cel mai bine când este lăsată în voia ei. Așa și viața.

El – Deci, mai bine nu incerca să clarifici situațiile tulburi, așteaptă să se  limpezească singure!

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)