Capitolul 33. (continuare) După despărțire…cănd totu-i amintire.

În amor, cucerirea şi cearta sunt interesante, restul

sunt detalii neinteresante . “ -Maurice Donnay

Ea – De ce nu cred în a doua șansă? Pentru că motivele din care s-a greșit prima dată nu se schimbă. Iertarea este un gest frumos, dar oamenii se lasă greu, sau de loc ,de greșit, ca și de fumat.

El – Dacă e slăbuț de suflet la tentații…iertarea nu-l  va intări! Nu-ți reproșa că ai greșit, sunt atât de multe greșeli pe care nu le-ai făcut încă.

 

Ea – Lumina miroase a tine. Și acum, stau și mă întreb ,,am să trăiesc toată viața în întuneric ,ca să te pot uita?,,

El – Cine a vazut măcar o dată lumina și apoi este scufundat în beznă, dacă închide ochii, raze de lumină apar pe retină.

 

Ea – (citând pe Pascal Bruckner) Știi care-i partea bună cu inimile frânte? Că nu se pot frânge decât o singură dată…restul sunt zgârieturi.

El – Când te frigi cu ciorba, sufli și-n iaurt.

 

Ea – Inima e ultima care accepta cuvântul “sfârșit” – dar e prima care-și dă seama când acesta se apropie.

El – Și totuși, nu o ia la fugă…bate regulat ca și când nimic nu s-ar întâmpla.

 

Ea – Avem mereu ceva de iertat, ceva de uitat! Că doar nu le putem căra pe toate cu un singur  suflet!

El – Atât  iertarea cât și uitarea sunt daruri de la Dumnezeu…răzbunarea  si reproșul sunt de la diavol.

 

Ea – Dacă am ramas o amintire, povesteste-mă frumos!

El – Cu sau fără amanunte?

 

Ea – Eu sunt ceea ce mi-aduc aminte despre mine după ce am uitat de tine.

El – Dar câteodată uităm ce suntem, pentru a le face altora pe plac…..

 

Ea – Rănile  sunt deschiderile prin care o ființă intră în singurătatea altei ființe.

El – Intră pentru că n-ai avut răbdare să aștepți să se închidă. Așa adaugi rană  peste rană.

 

Ea- E greu până începi să nu mai simți nimic. Apoi, iar e greu pănă începi să simți din nou.

El- Dacă te joci cu simțurile, curând nu-ți vor mai fi fidele și o vor lua razna!

 

Ea –Nu dramatiza un sfârșit! E deghizarea sub care un nou început îți bate la usă!

El – Nu aduce anul ce aduce ceasul. Iar orice început are nebănuit de multe sfârșituri.

 

Ea – Regretul pentru lucrurile pe care le-am făcut poate fi îmblânzit de timp, însă regretul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut este de neconsolat.

El – Timpul numără fapte și nu regrete.

 

Ea – Prefer indiferența în locul răzbunării… Este mult mai curată, mai confortabilă și mai eficientă.

El – Răzbunarea …arma prostului…băutura diavolului…îți produce o senzație de beție înfioratoare. Dacă ai gustat-o dă dependență.

 

Ea – Cine să ne ierte păcatele când noi nu iertam unul altuia nici măcar sinceritatea.

El – Vezi că tot cu minciuna este mai bine…avem de ce să fim iertați.

 

Ea – Doar el, ecoul, mai răspunde chemărilor. A rămas singurul din noianul iubirilor mele, care încă îmi hrănește sufletul.

El – Ca să nu-l lase ofilit.

 

Ea – Cred că dincolo de trădare, nimic nu mai poate fi reconstruit într-o poveste de dragoste.

El – Din cioburi de iubire nu se poate face decât moloz.

 

Ea – Eu, cea mai curajoasă dintre femeile lumii, mă tem să iubesc din nou. Eu, cea mai dependentă de dragoste dintre toți locuitorii planetei, îmi port cu demnitate sevrajul. Îmi pedepsesc dorința să stea încătușată sub coaste. Și aștept, cu lașitate, un semn de dragoste mare, ca să pot să iubesc și eu fără teamă.

El – Dacă crezi în semne, du-te la ghicitoare.

 

Ea – (parafrazând din Alice Năstase) Conviețuiesc cu speranțele la care nu vreau să renunț. Nu sunt pe plac tuturor. Dar sunt liberă. Nu mai joc niciun rol. Și dacă întoarcerea la inocență mă va condamna la tristețe, atunci accept să fiu veșnic tristă.

El – Libertatea de  „după” nu este aceeași cu libertatea dinainte.

 

Ea – ( citând din Alice Năstase) O femeie n-are voie să bea ca să uite, ei îi este rezervat plânsul suspinat, parfumat, diafan. Despre curvăsărit nici nu poate fi vorba, această nobilă activitate este rezervată domnilor și aducătoare lor de reputație și mândrie, în timp ce orice asociere cu imaginea unei femei ar fi devastatoare.

El – Curvăsăritul este pentru consum intern și este pe pierdere, de timp, de bani, energie și nu are nici o legătură cu prostituția care este pe profit..

 

Ea – Și dacă ai plecat, nu-i nimic!… şoptesc pentru mine… Am să visez restul poveşti aşa cum s-ar fi întamplat…

El – La urmă nu vei știi care jumătate a fost vis și care realitate.

 

Ea – “Și dacă…?” O întrebare ce naște monstrii! Din ce se naşte un sentiment? Ce ar fi fost dacă aş fi ştiut asta? Ce-ar fi fost dacă aş fi ştiut ce voi simţi acum? Şi visele… Da visele! Sunt mesaje ale subconştientului către tine sau sunt creaţii ale unei minţi haotice? Sentimentele au vreo legătură cu ele?

El – Evident că au, fac parte din aceeași nebunie.

 

Ea – Nu vei  știi valoarea unui moment până aceasta nu ajunge amintire.

El – Asta pentru că amintirea poleiaza momentele, cosmetizându-le.

 

Ea – În liniștea timpului găsești doar zbuciumul din tine.Acolo e o amintire.Să fie una apusă?
Cântecul nostru s-a stins în liniște? Nu vreau să cred că te-am ales și te-ai rătăcit!

El – Rătăcirea a fost când l-ai ales.

 

Ea-  Amintirile rămân la fel chiar dacă oamenii se schimbă sau se despart.

El – Și amintirile se transformă. Își scutură clipele poraste, ca pe un praf, de pe clipele bune.

 

Ea – Nu vei  ști valoarea unui moment până aceasta nu ajunge amintire.

El – Asta pentru că amintirea poleiază momentele, cosmetizându-le.

 

Ea – Într-o zi se vor închide ușile ființării noastre și tot ce ne va rămâne va fi bucata de viață pe care am umplut-o cu amintiri. Când în urma ta se va trage zăvorul, crezi că va mai conta ceea ce nu ai avut sau ceea ce ai făcut din ce ți s-a dat?

El – Va conta exact cât a contat și înainte, valorile nu se schimbă, se scimbă numai viziunea asupra lor.

 

Ea – Nu există oameni care să înlocuiască alți oameni. Nu există identitate între suflete și sentimente..Pe cei care pleacă din viața noastră nu îi vom găsi niciodată în alte persoane.

El – Dacă tot te-ai săturat de el, pentru ce să-l regăsești. Dacă nu te-ai săturat de ce l-ai lăsat?

 

Ea – Să te regret? Nu, cândva ai fost tot …ce aveam nevoie.

El – Acum el a plecat, tu ai rămas cu tot, și nu mai ai nici o nevoie.

 

Ea – Cu lecțiile învățate , cu atenție pentru a nu repeta trecutul, cu entuziasm și curiozitate, dă-ți voie să investesti din nou într-un om, mai aproape de idealul ființei tale noi.

El – Repetând aceleasi greșeli cu speranța că va ieși alt rezultat,asta defineste  prostia, dar, când te-ndrăgostești, se-ntâmplă fără voie și fără rațiune…prostește! Entuziasmul sau curiozitatea nu scuză aceasta.

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)