Capitolul 29 – Căutarea fericirii

„Dacă cu bani nu poţi cumpăra iubirea, ei

facilitează negocierile.” Oscar Wildde

Ea – Uneori,oamenii nu știu să fie fericiți. Se plictisesc și dau naștere dramei.Sunt dependenți de căutare și nu de regăsire. Asta…pentru că așa s-a format sistemul lor de atașament,prin atracție-respingere. Traducerea fericirii prin dramă, este paradoxul multor relații.

El – Când ești sătulă de atâta bine…dramatizezi!

 

Ea – Așa e în viață. Îl tot schimbi pe celălalt, gândindu-te că poate femeia asta, bărbatul ăsta îți va aduce fericirea  după care ai tânjit mereu. Dar toți îți aduc iluzii – fără greș! Nimeni nu e de condamnat pentru asta, pentru că toți fac exact ce faci tu: poartă un sine ireal din care nu poate să crească nimic.

El – Din nimic răsare …un nimic mai mare!

 

Ea – ( citând pe Maria Callas) M-am născut prea mândră.Prea mândră și prea fragilă.Iar dacă regret că,atunci când sufăr,sufăr de o sută de ori mai intens decât alții,sunt sigură că,atunci când sunt fericită,sunt de o mie de ori mai fericită decât ei.

El – Sensibilitatea este ambivalentă: exacerbează și răul și binele.

 

Ea – Nimeni nu poate să te facă fericită, până nu vei fi fericită cu tine însuți.

El – Adică preambului fericirii naște în suflet.

 

Ea – Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu poate ieşi din veşnica surpriză pe care ţi-o face fiinţa iubită prin însăşi existenţa ei.

El – Când nu te mai surprinde, deci prezența devine rutină, s-a dus fericirea?

 

Ea – Cu cât mai puțină lume știe de viața ta, cu atât ea este mai frumoasă. Așa este și în dragoste, cu cât mai puțini îți știu motivul fericirii, cu atât fericirea va fi mai mare.

El – Și dacă secretul este absolut și fericirea va fi absolută.

 

Ea – Fericirea ține cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineață dar n- apuci să faci doi pași fără să se murdărească.

El – Ți-am spus să nu-ți bagi picioarele în ea de fericire. Fii fericit , nu pentru că totul este bine, ci pentru că vezi partea bună a lucrurilor.

 

Ea – Durează prea mult prea mult până să vină fericirea, așa că e mai bine să fii fericită tot timpul cât aștepți.

El – Adică o consumație în leasing.

 

Ea – Dacă este să fii fericită, nu îmsemnă că totul este perfect, ci însemnă că ai ales să privești dincolo de imperfecțini.

El – Mulțumirea de sine nu miroase-a bine!

 

Ea – Fericirea deplină este ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viața.

El – Chiar dacă ți s-a părut că ai atins-o , a fost o himeră, s-a evaporat…

 

Ea –  Femeia știe că fericirea nu pica din cer și pentru a fi fericită trebuie să depună efort. Vorbim despre femeia care și-a integrat atât femininul cât și masculinul, ca aspecte care fac deopotrivș parte din ea.

El – Este momentul critic, atunci când pune în balanță la același nivel dragostea pentru partener și cea pentru prietena cea mai bună.

 

Ea – Cu timpul înțelegi că numai cel care te poate iubi cu toate defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.

El – Dacă pretinde să te schimbe, mai bine să te schimbe cu alta.

 

Ea – Omul când e fericit iubește, ajută, scrie, cântă, oferă, strange în brațe și iartă. Omul are fericire numai dacă oferă fericire.

El – Și când oferta ta nu nu se ghidează după legea cererii si ofertei!

 

Ea – Fericirea nu o realizezi, nu o constați, se întâmplă pur și simplu să fii fericită. Atunci nu te întrebi dacă ești sau nu fericită…

El – Dar patima disecării firului în patru nu te lasă să nu te întrebi.

 

Ea:  Uneori, fericire înseamnă uitare…

El: – Uitarea este premiul de consolare dat de Dumnezeu. Dacă nu am avea de la   Domnul acest dar, nu am putea reține în amintiri numai momentele plăcute și ne-ar  năpădi celelalte…

 

Ea – Nu căuta fericirea…creeaz-o!

El – Și din cioburi de iubire se poate construi o mică fericire…aceea de a scăpa liberă!

 

Ea – Zâmbește și enervează-i pe toți cu fericirea ta!

El – Mai ales pe toate!

 

Ea – Nora exclama ,,Nu exista fericire deplină!,, după ce a văzut nota de plată la înmormântarea  soacrei.
El – Pentru că moștenirea a fost subțire.

 

Ea – Nu încerca să-ți cumperi  fericirea, făurește-ți-o singură!

El – Oricum nu ți-ar vinde-o nimeni…e atât de rară!

 

Ea –  Fericit poți să fii oriunde, oricând și oricum…dar niciodată lângă oricine.

El – Fericirea nu constă a nu avea frământări legate de persoană, ci în a le putea stăpâni.

 

Ea – (citând din Albert Einstein) Fericiți cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri, fericiți cei care rămân copiii sufletului. Fericiți cei pe care teama nu îi face să renunțe la iubire.

El – Pentru că, copii nu pun nici un preț pe materialitate.

 

 

Niculae Sitcai

Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir - Breaza (1965) Absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie - București (1971) Doctor în Medicină (1981) Medic primar ATI (1990) Sef Secție Anestezie-Terapie Intensivă la Specialised Clinics Center - Kuwait (2006)